Pe cuvant, nu imi vine sa cred ca eu sunt...eu! Parca nimic din ce mi se intampla nu mi se potriveste desi, oarecum paradoxal, imi place! Cred ca mi s-ar parea firesc sa merg intr-o sambata seara la discoteca si sa ma zbengui ca pe vremuri. Totusi, la ultimul chef la care am fost am simtit ca miscarile pe care le faceam altadata cu multa dezinvoltura, nu ma mai prind. Suflet tanar in trup batran? Ha ha! Ar avea ceva logica! Dar atunci cum de nu mai crede nimeni ca am peste 21 de ani? Cum de mi se cere dovada varstei cand vreau sa cumpar o sticla de vin? 
Imi inchipuiam ca mama era femeie in toata regula cand m-a nascut. Cu toate astea, avea cu 5 ani mai putin decat mine cand am avut-o pe Cezara. 
Ma simt tanara! Si totusi, prea batrana sa ma port ca o fetiscana! E  un proces firesc de imbatranire? 
voi cum va simtiti in raport cu varsta pe care o aveti?