Cum va simtiti la varsta pe care o aveti?

[sunshine]

 Da......oboseala ....nu mai incape indoiala. Dar asta a devenit ceva firesc , nu ne mai ajunge timpul ( eu una as cumpara ceva timp ). La asta nu m-am gandit , sa stii ca ai dreptate, probabil m-am obisnuit cu oboseala si nu-i mai dau importanta. Important este sa nu ne lasam afectati de nimic negativ( uite cine vorbea )si asa " They call me crazy"

[valentina]

    magnific,nu-i dau importanta prea milta

[Cruella]

Fizic simt ca am varsta oarecare, clar 
Ca nu mai pot sa alerg pe scari in sus, si nu mai rezist sa dorm doar 2 nopti pe saptamana si totusi sa ma pot concentra la lucru si sa n u gresesc!
Dar la mentalitate si la creier nu simt ca am varsta pe care o am... E posibil oare sa mi se fi oprit creierul in evolutie? Asa, pe la varsta de 23-24 de ani??? YIPPIIEEEEE!!!!!! 

[digitty]

revin sa spun ca ma simt MAJORA 

[Minerva]

revin sa spun ca ma simt MAJORA 

Culmea... si eu la fel.

[motanel]

Ma simt... tocit. Uneori ma copleseste frica de moarte si incerc sa o alung spunandu-mi ca atunci cand voi muri, va fi pentru ca Dumnezeu are nevoie de mine acolo sus. Cine stie ce planuri marete o fi avand in privinta mea! (asa imi place sa cred despre toti oameni icare au parasit lumea asta. De cand a murit Pittis, ma gandesc cu invidie la spectacolele pe care poate le tine acolo in mijlocul ingerilor).
Da, sunt un suflet batran intr-un trup ce trage spre viata, fara multa vlaga dar fara pareri de rau prea multe.

[Sonrisa]

Ma simt bine in trupul si in mintea mea (mai complicata uneori decat ar trebui! ). Nu stiu, exista standarde de "simtire" pentru diverse varste?
Imi face o placere deosebita sa merg mult pe jos. Urc scarile si le cobor de cate ori este cazul (sunt avantajata , deoarece nu stau la parter sau etajul unu, asadar am mult de urcat, si implicit de coborat ).
Inima este prea tanara pentru corpul in care locuieste, iar mintea prea (i)matura pentru acelasi corp.
Cred ca ma simt ca un cockteil multicolor!

[amelie]

ma simt bine....poate si pentru faptul ca sufletul meu canta...zambeste...viseaza... iubeste...ma simt cum nu m-am mai simtit de la 17 ani...hm,sunshine sunt un pic mai mare ca tine....

[Elena.]

Uneri gandesc matur pt varsta mea... uneori gandesc ca un copil.... Ceea ce ma bucura e ca inca nu mi-am pierdut optimismul,probabil ca e ceva caracteristic varstei. Oricum ma simt bine la varsta mea.

[Iosif]

Povestea zilele trecute cineva de o persoana de 30 de ani si mi se parea ca e cam.. "mare".. apoi mi-am dat seama ca ma desparte mai putin de un an de aceasta varsta.. Se pare ca timpul a trecut fara sa ma anunte.

Cum ma simt la aceasta varsta? Habar n'am, la fel ca la oricare alta varsta cred. Poate putin mai copt la minte, sper..

[vero-visator]

   Am auzit la radio despre un studiu care spunea cum ca oamenii ar atinge fericirea "suprema" la varsta de 74 de ani,cand omul are mai multa libertate si mai putine responsabilitati,iar acest proces ar incepe la 46.Nu stiu pe ce lot de persoane s-a efectuat,eu ma simt bine la varsta pe care o am,cu motivele mele de fericire chiar si-atunci cand fac haz de necaz ca nu-mi ajung multe,altele m-au cam lasat...

[Just]

Iată un subiect la care putem scrie din an în an şi având în vedere că aproape s-a mai scurs unul, rapid, în viaţa mea, aş putea să răspund.
Mă simt
Mă simt bine, fericită că am atins multe din obiectivele pe care mi le-am propus, deci timpul nu s-a scurs în van, l-am investit uneori creativ în ceva, alteori dezamăgitor, dar tot bine- având în vedere că din asta înveţi, în altceva. Totuşi e viaţa o simfonie dulce-amăruie, după cum spun cei de la Oasis. Dulce pentru că trăieşti, pentru că ai ocazia să simţi, să iubeşti, să te bucuri, să lupţi, să atingi, dar în acelaşi timp amară pentru că se scurge timpul, iar tu ai impresia că te duci, te duci repede şi nu-ţi ajunge viaţa să iubeşti atât cât ai vrea, să te bucuri atât, să cunoşti, să atingi atâtea câte ţi-ai dori.
S-a mai scurs un an, mă bucur că am păşi în viaţă mai cu putere, mă bucur că s-au mai împlinit din vise.
S-a scurs un an, mă întristez că mi-s bunicii mai aproape de pierdere, că sunt eu mai aproape de ceea ce au fost ei.
Mi-s anii dulci-amari.

[viulian]

Ma simt in ... 'urma'. Adica am stat pana la 30 de ani in tara, si de aproape un an (fara 2 saptamani), am inceput sa lucrez in strainatate. Pe de o parte ma simt mai matur (e foarte dificil pentru minte sa se rupa de toate lucrurile chiar si cele nesemnificative, din viata de zi cu zi - chiar si acum am din cand in cand sentimentul ca e ireal si cand vin in tara, chiar ma simt acasa cumva - recunosc totul). Asa ca ma simt mai matur fiindca am trecut prin stresul asta al readaptarii. Deasemenea financiar este mai bine, ma simt propulsat mult inainte fata de cum eram in tara, am vizitat locuri noi, incercat mancaruri noi, etc.
Dar, cum ziceam, ma simt in urma. La varsta asta trebuia deja sa am 1-2 copii, casa si masina, sa fiu stabilit undeva cu familia aproape, iar toate astea par a se intampla abia in cativa ani ..
Asa ca ma simt neputincios, ceva mai intelept, dar in urma ..

[digitty]

ma simt norocoasa sunt tanara, ma mentin bine si am multe idei pe care le voi pune in practica intr-un fel sau altul am timp pentru tot si toate. 

[Iosif]

La varsta asta trebuia deja sa am 1-2 copii, casa si masina, sa fiu stabilit undeva cu familia aproape, iar toate astea par a se intampla abia in cativa ani ..

Trebuia? Cine zice? Daca ar fi fost suficient de important pentru tine sa faci asta, ai fi facut-o deja.

Sunt constient ca alti barbati de varsta mea (noastra) au deja o familie, copii, etc. Asa, si? Toate la timpul lor. Daca nu am facut-o pana acum inseamna ca am avut un motiv. Motivul meu e ca nu am gasit persoana potrivita. Restul cu "n'am bani, n'am casa, n'am etc.." sunt baliverne.

Da-mi o sursa puternica de motivare si sunt in stare de orice.