Aneto, vaz răpunsu-ţi...Halesc vreo doi porumbi,
Fierbinţi, îmi intră-n guşă şi cad ca neşte plumbi,
E chiar inadmisibil sa uiţi că, despuiată,
Cătai direct spre mine...(sau poate sub cravată?!)
Ţipai ca o zăludă, cuprinsă de dorinţe,
Isterizaţi,vecinii,ne azvarleau seminţe...
Ucazul tău provoacă o gravă pulsiune
Nervos, mă-ndrept cu grabă spre ţuica mea de prune,
Ea, sigur, lecuieşte aceast-afecţiune!