10 Octombrie, 2025, 10:41:25 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: o iubesc pe mama copilului meu  (Citit de 14242 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

15 Noiembrie, 2006, 11:00:05 a.m.
Citit de 14242 ori
Offline

Little Rose


barbatii sunt incantati de primul lor copil. se mandresc cu el. arata poze colegilor.  sunt in al noulea cer cand il aud spunand ta-ta si nu mama. vorbesc cu el inca inainte de a se naste.

bineinteles atentia este acordata in totalitate copilului. si din pacate, de cele mai multe ori mama este lasata pe planul doi. nu  mai este sotia, iubita, ci doar mama copilului.

ce se intampla cu barbatii? de ce primul copil le schimba optiunea, punctul de vedere?
s-ar putea sa fiu subiectiva, dar cunosc destule cazuri in care sotii isi pierd afectiunea pentru sotiile lor si isi indreapta toata afectiunea spre copil. nu mai iubesc femeia de langa ei, ci pe mama copilului sau.
« Ultima Modificare: 15 Noiembrie, 2006, 02:07:04 p.m. de Little Rose »
We were 2 and became one. Now it's just the three of us.

15 Noiembrie, 2006, 12:38:10 p.m.
Răspuns #1
Offline

|ngerMorT


Pana la urma tu ce vrei sa se discute la acest subiecT? Implicarea tatilor in cresterea copiilor sau faptul ca, spui tu, ar privi-o pe sotia lor altfel acum decat inainte?
Viata poate fi inteleasa doar privind inapoi...dar trebuie traita privind inainte...

15 Noiembrie, 2006, 02:07:27 p.m.
Răspuns #2
Offline

Little Rose


am modificat postul. intr-adevar nu eram clara.
mersi
We were 2 and became one. Now it's just the three of us.

15 Noiembrie, 2006, 02:12:52 p.m.
Răspuns #3
Offline

charlie


la mine nu se va schimba.... daca am noroc sa ajung pana in acel moment.
You believe but what you see
You receive but what you give

15 Noiembrie, 2006, 02:28:33 p.m.
Răspuns #4
Offline

catty


un copil schimba foarte multe in viata unui om!!!
nu cred ca e valabila problema pe care o pui tu doar in aceasta directie...cum ramane cu soti neglijati din cauza copilului?
un copil necesita foarte mult timp si atentie si cred ca de aceea multi fiind "indragostiti" si fascinati de "noutatea" din viata lor uita sa mai aprecieze restul...
daca este cu adevarat dragoste intre cei doi soti..cred eu..ca in timp vor reusi sa isi recalculeze valorile si prioritatile si dezechilibrul creat se poate remedia...

o problema mai mare mi se pare situatia in care...sotul nu se implica deloc sau chiar nu il iubeste :'(....si chiar mai grav...cand mama sa nu ii acorda afectiune si atentie :'(

15 Noiembrie, 2006, 04:09:27 p.m.
Răspuns #5
Offline

Little Rose


intr-adevar un copil in familie poate modifica multe coordonate. atat in ceea ce o priveste pe mama, care poate fi depasita de situatie, sau care in prealabil nu si-a dorit copilul. dar momentan sunt interesata de ceea ce se intampla cu el. de ce sotii isi divinizeza sotiile si isi doresc un copil atat de mult? doar pentru a se simti virili si capabili de procreere?
nu spun ca ar trebui ca sotia sa primeasca aceeasi atentie. uneori nu e posibil. dar dupa ceva timp sentimentele cred ca nu ar trebui incurcate. te iubesc pt ca mi-ai daruit un copil. da te iubesc pe tine cea care mi-ai adus aceasta fericire in viata mea, dar acest lucru nu schimba iubirea ce ti-am purtat-o pana acum. nu uit ca ai nevoie de atentie.

simt in discursul anumitor barbati acest atasament de ideea de a fi tati. as lupta pt cea pe care o iubesc daca as sti ca e insarcinata. dar nu spune nimeni nimic despre a lupta pentru care imi e draga pentru ceea ce este.

sper sa fiu inteleasa. recunosc ca nu prea am coerenta si astept atentionari in acest sens.
We were 2 and became one. Now it's just the three of us.

15 Noiembrie, 2006, 05:25:19 p.m.
Răspuns #6
Offline

catty


cred ca ai nevoie de mai multe raspunsuri ale baietilor in cazul asta :-\

15 Noiembrie, 2006, 06:03:23 p.m.
Răspuns #7
Offline

Escu

Global Moderator
un copil e un challenge imens...dar nici mamica nu trebuie neglijata!
Let's put a smile on that face!

15 Noiembrie, 2006, 07:10:27 p.m.
Răspuns #8
Offline

|ngerMorT


Recunosc ca la mine inca nu se manifesta deloc spiritul matern... imi plac copii, dar nu as putea sa am eu unul acum. Poate si fiindca am fost singurul copil la parinti, in ceea ce priveste dragostea sunt egoista. Si sincer, in momentul asta cred ca as fi geloasa pe copilul meu... este clar ca tatii acorda o foarte mare atentie copilului...dar asta trebuie sa facem si noi ca mame. Trebuie sa acceptam faptul ca atunci cand o sa avem un copil, el o sa fie pe primul loc, si nu noi. El devine centrul existentei tale, si daca il faci atunci cand esti pregatita pentru asta, acest lucru nu te va deranja. Cum nu te va deranja nici faptul ca tatal ii acorda mai multa atentie celui mic, si nu tie. Ba chiar te va bucura acest lucru. Va veti bucura amandoi de acea minune.
Dar repet, este FOARTE important sa faci un copil cand esti cu adevarat pregatita.
Viata poate fi inteleasa doar privind inapoi...dar trebuie traita privind inainte...

15 Noiembrie, 2006, 08:30:38 p.m.
Răspuns #9
Offline

pokemon


Cred ca fiecare dintre parteneri tinde sa acorde ceva mai multa atentie celui mic,mai ales in primele luni de viata.Nu cred ca se poate spune ca numai tatii acorda asa de multa atentie copiilor ci se intampla si invers mult mai des.Pt ca cel mic are nevoie de toata ingrijirea si de atentia parintilor.De aceea cred ca partenerii incep sa se indeparteze unul de celalalt,dar este de obicei doar o faza trecatoare.
Iar...la ceea ce ai intrebat,de ce se lauda la toti prietnii cu copilul...nu cred ca pentru a arata ca ei sunt virili si capabili de procreere ci pentru ca fiecare parinte este mandru de copilul sau si i se pare ca e cel mai scump,dragalas,destept etc...si toti cred ca ne vom lauda la un momendt dat cu copilul nostru...din simpul motiv ca ...este al nostru :)
De ce isi divinizeaza sotiile si isi doresc un copil atat de mult?Pentru ca,de obicei,o casatorie este bazate pe dragoste si iubire,iar la momentul potrivit apare si dorinta de a avea un copil,pentru ca asta este firesc si normal.Pana la urma asta este scopul suprem in viata :)
Atasamentul de ideea de a fi tati...probabil se naste in momentul in care vad acea fiinta atata de mica,parte din ei,care nu poate rezista si nu se poate descurca fara ajutorul lor...Iar legat de  lupta pt cea pe care o iubesc si arde faptul ca ar lupta  pt ea in momentul in care ar sti ca e insarcinata,probabil,ce e aceeasi idee...ea e persoana matura,se poate descurca,nu are nevoie neaparata de el pt a trai...pe cand sufletelul care e inauntrul ei depinde de persoanele din jur,de parinti pt a reusi sa creasca...
 :-* :-* :-*
« Ultima Modificare: 15 Noiembrie, 2006, 08:32:30 p.m. de pokemon »
Sunt momente in viata cand simti absenta cuiva atat de tare incat ti-ar placea sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi.

16 Noiembrie, 2006, 03:48:51 p.m.
Răspuns #10
Offline

Comoara


Fetelor, fetelor...cred ca cel mai mult adevar a spus pokemon. Va trebui probabil sa vedeti fiecare pentru voi...sa aveti un copil si sa traiti sentimntele acestea.
In primul rand e excelent daca tatal e fericit si iubeste copilul. Nimica rau. Cel mai fericit caz, fiindca daca il vezi pe tata ca iubeste si rasfata copilul tu, ca mama, te simti fericita. Pentru mine este o bucurie sa il vad pe sotul meu jucandu-se cu copiii, facandu-i sa rada, schimband scutece...veti vedea.
In al doilea rand sotul nu se va putea uita la sotie numai ca la mama copilului lui pentru multa vreme. Dupa cateva saptamani/luni vor incerca sa isi impresioneze iubita, sa reinceapa viata sexuala...e ca un nou inceput. Sa nu mai amintesc ce bine arata mamicile proaspete, cu un pic de carnita pe unde trebuie si cu sani mari (cea mai ieftina si naturala marire...) ... ar fi imposibil sa nu atraga atentia sotului.
In al treilea rand sotul devine mult mai responsabil si relatia in general mai organizata.
Cu timpul se va atinge o balanta.
Oricum, nu puteti invinui tatii. Cum sa nu se bucure cand copiii lor sunt singurii care le spun :"tati esti un super-hero" sau "esti cel mai bun tati din lume". Nu pot sa uit ce tare s-a bucurat sotul meu cand, dupa ce am facut o pana si el a schimbat roata in timp record, fetita noastra i-a facut nenumarata complimente ca el e puternic si a ridicat masina si e asa de mare si tare...numai copii pot face asta. Noi, ca sotii, nu le spunem ca sunt eroi ca au schimbat o roata, dar copii ii ating la o coarda sensibila.

16 Noiembrie, 2006, 06:33:04 p.m.
Răspuns #11

diana_nistor

Vizitator
Cred ca nici o mama nu devine geloasa vazand ca sotul ei acorda atentie copilului, chiar mai multa decat ei, sotiei. Pe mine personal ma incearca un sentiment amplu de mandrie, ca si cand EU am merite deosebite, ca si cand datorita mie sotul meu se poate bucura acum de clipele petrecute cu fiica noastra. Probabil sunt destul de subiectiva in aceasta pornire. :)
Cat despre "suntem sau nu suntem pregatiti sa avem un copil..." imi vine sa rad! Cred ca daca am naste copii numai cand am fi pregatiti pe toate planurile, omenirea ar fi pe cale de disparitie. Serios! Niciodata nu vom simti ca putem oferi copilului nostru conditiile ideale sa creasca. In plus, noi insine vom avea mereu cate un mic sau mare obiectiv care va trebui atins inainte sa vina bebelasul care ne va ingreuna si incurca misiunea. Dar referitor la cat putem sa ii oferim copilului nostru, o sa va povestesc ceva: i-am cumparat Cezarei tot felul de jucarii, care mi se pareau mai atractive, mai fascinante, cu multe beculete, sunete din cele mai hazlii, i-am cumparat pana si olita cu fotocelula care o "premiaza" cand face "ceva" scotand un sunet victorios, si multe alte prostioare care credeam ca ii vor face mare placere. Dar ea...nici gand sa reactioneze asa cum am crezut eu! Se joaca cu multa placere cu orice cablu, snur, eticheta, decat cu jucariile cumparate; ba, mai mult, s-a speriat de olita si de zgomotul de victorie! E tare fericita cand mami si tati se joaca cu ea, e morocanoasa daca nu suntem aproape. Concluzie: copiii au nevoie de lucruri mult mai simple decat credem noi.  Nimic nu le va putea inlocui dragostea parinteasca. Deci...a fi sau a nu fi pregatit sa ai un copil se reduce de cele mai multe ori (in cazul cuplurilor casatorite!) la a fi sau nu capabili de iubire pentru copil. Ceea ce e o problema rezolvata de mult! :) Un copil iubit, hranit si curat e un copil fericit. Jucarii sofisticate, hainite la ultima moda, etc. nu il vor impresiona decat pe vecinii nostri, prieteni ai casei, adica pe cei in fata carora vom vrea sa ne laudam noi, parintii! ;)

16 Noiembrie, 2006, 08:15:25 p.m.
Răspuns #12

anushca

Vizitator
Cred ca sa acorde atentie micutului (chiar si cu riscul de a parea mult in comparatie cu partenerului/partenerei) este firesc pentru ambii parinti.
Eu una nu vad altfel o relatie si zau daca m-as simti neglijata sau, asa cum reiese din pledoaria ta, geloasa. Copilul nu este al tatalui sau al mamei este rodul unei iubiri. Mai sunt si altfel de cazuri dar in mod normal asa este. 
Bucuria de a vedea iubirea pentru cel mic in ochii celuilalt este mai mare decat aceea de a-ti fi acordata tie. O mama difera oarecum de fetita rasfatata care a fost inainte si care isi dorea stralucirea din ochii sotului doar pentru ea. E o maturizare

Ai admirat mamicile pe strada? Le-ai admirat copilul? Ai citit mandria, fericirea as putea spune, din privirea lor? Esti doar un strain pentru ele dar te cred fara sa clipeasca cand le spui ca micutul e o minune de copil. Daca le-ai admira pe ele, le-ai face un compliment probabil ar fi neincrezatoare. Copilul este o minune. Cine admira mica lor minune brusc le devine drag.

In alta ordine de idei nu cred ca este sau poate fi un tata iubitor cel care se gandeste sa aiba un copil "doar pentru a se simti virili si capabili de procreere? " Tata inseamna mult mai mult. Chiar si din cei care gandesc initial asa multi se maturizeaza si devin cu adevarat tatici ;)

17 Noiembrie, 2006, 08:08:30 a.m.
Răspuns #13
Offline

Little Rose


multumesc tuturor pt feed-backuri. ;)

nu am un copil. mi-l doresc din toata inima. sunt sigura ca mi-ar schimba mina, mi-ar oferi strea de maturizare sau de iubire mai mult decat divina.
s-ar putea ca pledoaria sa-mi fi fost geloasa. problema nu era una personala, desi am sustinut-o cu patos. este o chestiune pe care am observat-o in cateva familii. si eram tare curioasa cum vedem problema.

ma rog pentru toti tatii care doar se mandresc cu copiii lor, care isi neglijeaza efectiv sotiile dupa nastere si sunt multumiti doar ca numele le va fi dus mai departe. de asemenea, sper ca observatiile mele sa fie gresite. si sa nu fi vazut eu bine.
We were 2 and became one. Now it's just the three of us.

07 Decembrie, 2008, 03:52:28 p.m.
Răspuns #14
Offline

sunshine


Ai observat foarte bine, Little Rose. Si tatal copiilor mei a avut acelasi comportament .Cu timpul a ajuns la indiferenta si isi considera copiii niste "griji" care ii goleau buzunarele si de care dorea sa scape cat mai repede. Acum i-am indeplinit dorinta si este fericit cu noua sa "familie" , lipsit de griji si responsabilitati.
  Parerea mea de mama a doi baieti minunati ::)este ca tatal ar trebui sa-si iubeasca sotia si mai mult din moment ce aceasta a adus pe lume rodul iubirii lor.Putini barbati inteleg ca un copil schimba prioritatile unei sotii, devenita mama, ma refer la primele luni de viata ale micutului. In tot acest timp tatal ar trebui sa acorde tot sprijinul mamei, astfel aceasta va avea din ce in ce mai mult timp si pentru el(din nou). Cum sa fii gelos pe propriul copil? Exista si mame care devin geloase pe copil atunci cand sotul ii acorda prea multa atentie acestuia . Mi se par absurde astfel de gandiri si comportamente .
 Din nefericire multor parinti li se potriveste zicala  "Le da D-zeu copii la toti nebunii"  :(
« Ultima Modificare: 07 Decembrie, 2008, 04:02:19 p.m. de sunshine »
\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\'\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\