nu vreau sa par nostalgică sau să dau impresia ca pe vremuri era mai bine decât acum. de, fiecare regim cu parţile bune şi cu părţile rele. eu vreau să subliniez altceva şi mai exact felul cum am fost educată eu şi poate mulţi alţii ca mine...
şi cum prin exemple învăţăm cel mai bine, şi de asemenea cel mai bine explicam...:
nu merg cu transportul în comun. s-a întâmplat astăzi, mergând undeva aproape de casă, am preferat sa iau un autobuz 2 staţii pentru a evita negăsirea unui loc de parcare în minunatul centru bucureştean. totul bine şi frumos, dar la întoarcerecand m-am urcat iarăşi în autobuz m-a impresionat faptul că şoferul a deschis uşile după ce le închisese, pentru a se urca o doamnă. stând eu aşa şi zâmbind de gestul frumos al şoferului şi privindu-l din spate prin geam, mi-am adus aminte ca pe vremea lui Ceauşescu, ne învăţau la şcoală despre importanţa meseriilor. Faptul că tatăl unui coleg era şofer pe autobuz era o mândrie...pentru că el ducea oamenii la serviciu ca să câştige bani şi pentru a evolua în muncă, iar seara îi aduce acasă, în sânul familiei. astăzi, un şofer în opinia publică şi în ochii tinerilor, este un "neam de manivelă".
unde s-a pierdut frumuseţea din ochii noştri? ce era atunci şi nu mai este acum?
vă aştept cu pareri privind acest subiect, pe cei care eraţi destul de mari şi aţi trăit, pe cei mici care doar au auzit cum era...