Cel in fata caruia gandesc cu voce tare

[Lorelei]

Prieten este cel in fata caruia pot sa gandesc cu voce tare. (Ralph Waldo Emerson)
(A friend is one before whom I may think aloud.)

Aveti asemenea prieteni? In fata carora sa nu aveti absolut nimic de ascuns, chiar si cele mai ascunse ganduri? E "sanatos" sa ai astfel de prieteni sau intotdeauna pastram anumite lucruri numai si numai pentru noi? Sau poate prietenia in adevaratul sens al cuvantului asta ar trebui sa fie, deschidere totala spre celalalt?

[catty]

ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit ocazia sa intalnesc persoane care imi sunt prietene!!!
pentru mine e chiar sanatos in adevaratul sens al cuvantului...de fiecare data cand am avut o problema si nu am avut cu cine sa vb chiar atunci am simntit ca inebunesc...nu am decat doua prietene in care am cu adevarat incredere dar nici nu cred ca trebuie mai mult...lor le spun tot ceea ce fac de la ceea ce mananc pana la tot ce gandesc si simnt...cand vorbesc cu ele parca imi aud si eu mai bine gandurile si chiar daca nu sfaturile lor ma ajuta faptul ca ma asculta este vital pentru mine...

[Escu]

sunt lucruri care nu se spun...sunt lucruri care e mai bine sa ramana in tine.e mai bine asa...e mai sigur sa ramai tu cu gandurile tale la unele chestii...in general sunt omul care spune tot ce gandesc...dar ca tot omul...pastrez in mine...ceea ce e numai pt mine...suna putin egoist...stiu..dar fiecare din noi tind sa cred ca este la fel...daca cu tine nu poti sa fii sincer...atunci cu cine ?

[Lorelei]

Nu stiu, uneori am senzatia ca mai ales atunci cand nu poti fi sincer cu tine insuti (din diverse motive, cele mai multe tin de imaginea de sine, e greu sa acceptam anumite lucruri despre noi, dar care totusi sunt reale) e nevoie de un prieten in fata caruia sa poti gandi cu voce tare si care sa poate fi ceva mai impartial ca tine... daca poate si el, sigur...

[Escu]

Nu stiu, uneori am senzatia ca mai ales atunci cand nu poti fi sincer cu tine insuti (din diverse motive, cele mai multe tin de imaginea de sine, e greu sa acceptam anumite lucruri despre noi, dar care totusi sunt reale) e nevoie de un prieten in fata caruia sa poti gandi cu voce tare si care sa poate fi ceva mai impartial ca tine... daca poate si el, sigur...

tind sa cred ca daca nu poti sa fii sincer cu tine....e deja o problema psihica...si incepi sa crezi (sa te minti) de fapt...iar acel prieten...te va judeca...o va face involuntar...sau voluntar...oricat de prieten ti-ar fi...o sa il faci sa isi puna o intrebare in mintea lui... "oare.... ?"Si de prieten ce iti e...nu o sa iti zica....o sa te "protejeze".Un prieten e cel care iti spune....nu cel care gandeste...
Parerea mea...

[Lorelei]

Nu vorbesc de a fi sincer cu tine insuti in general, ci in anumite lucruri punctuale. De pilda, e greu pentru oricine sa accepte despre sine ca e plictisitor, chiar daca e plictisenia intruchipata. Asa suntem creati, sa ne conservam imaginea si stima de sine. Asta nu e musai o problema psihica, sau nu in sensul ala patologic, e numai o forma de autoconservare si de aparare. Care pana la urma e buna pentru cel in cauza. Asta insa e un exemplu minor. Nimeni nu cred ca accepta despre sine ca e snob si totusi e plina lumea de snobi, nu? Toti au probleme psihice? Nu, doar o imagine de sine ceva mai... "balonata" 

[Miss M.]

         Da Lorelei , sunt absolut de acord cu tine ca fiecare dintre noi are cel putin un moment in viata in care nu poate fi sincer cu el insusi ... cel putin !! Este greu pentru oricine sa-si recunoasca defectele si unii chiar nu vor sa le vada , chiar si recunoscandu-le la un moment dat oricum gasim intotdeauna un mod de a ne disculpa , chiar si fata de noi insine tocmai pentru ca acea "stima de sine" de care vorbeai sa nu fie zdruncinata !
          Acum se pune problema daca esti absolut sincer cu cel mai bun prieten , ce fel de reactie astepti ?... Unii cred ca , daca ti se spune ca ceea ce faci nu este bine pentru tine se numeste a fi judecat . FALS . Prefer sa fiu trasa de maneca decat sa fac greseli si mai mari . Cred ca adevarul e mai sanatos decat linguseala .

[catty]

sunt perfect deacord cu voi si vreau sa mai adaug ca mai exista o situatie in care ne cam mintim singuri...nu se intampla numai cand ne supraapreciem ci si invers...cand ne subapreciem...din tendinta de a face totul cat mai bine si a fi cat mai buni poate de multe ori ne judecam prea aspru pe noi insine si nici asta nu e bine...in felul asta ne punem niste limite false si ne ceem complexe inutile...ne limitam la mult mai putin decat putem iar increderea in propria persoana are foarte mult de suferit...si in aceasta situatie un prieten adevarat ne poate ajuta si nu doar spunandu-ne ca gresim ci ..poate...chiar facandune sa ne depasim propriile limite fara sa ne dam seama...

cat despre a fi menajati de prieteni...despre a nu spune unui prieten un adevar pt ca e dureros...nu sunt deacord...nu imi judec prieteni dar de fiecare data cand am considerat ca gresesc le-am spus...de multe ori poate chiar la modul putin brutal daca am vazut ca altfel nu inteleg...prieteni trebuie sa ne deschida ochii...daca nu sunt sinceri chiar nu au cum sa ne ajute...

[Just]

 Eu cred ca prieten/a adevarata este cel care te iubeste si este gata sa-ti intinda o mana de ajutor in orice moment si nu sa te paraseasca atunci cand esti pe cale sa cazi,acela care nu te judeca ci iti ofera un sfat ,acela care nu te paraseste in cazul in care esti bolnav sau suferi.Imi deschid sufletul in fata celor doi prieteni pe care ii am si numai datorita lor am trecut cu bine peste anumite incercari.Acesti prieteni imi sunt in primul rand mama mea in fata careia intotdeauna gandesc cu voce tare fara sa am nici cea mai mica rezerva ,iar cel de-al doilea este iubitul meu care mai presus de toate imi este un prieten foarte bun. Nu le ascund nimic pentru ca in ei ma sprijin si pentru ca stiu ca sunt gata sa ma ajute in orice situatie ,un ajutor mai mare decat as fi eu capabila sa-mi ofer.Asa cred eu ,ca cei ce te iubesc iti sunt adevaratii prieteni,numai ei .