Este iubirea de ajuns?

[suflet]

sorry eu am gresit ... nu neaparat fericite ... un cuvat apropiat de fericire ...
adica sunt unii care traiesc impreuna si se simt bine si nu se iubesc

 

[Escu]

da....se complac in situatie...ce sa mai faca...si daca mai au si un copil impreuna ... "asa a fost sa fie"

[Lorelei]

Acuma sa nu absolutizam nici in sens invers, posibil sa existe casnicii in care nevoia acuta e de intelegere, nu de iubire, de armonie, de liniste, si atunci e suficient ca celalalt sa-ti fie drag. Daca mai vii si dupa o relatie in care partenerul se purta execrabil... gasesti multe satisfactii intr-o astfel de casnicie... nu e musai complacere... Cred ca exista astfel de casnicii, dar aia nu e fericire, e poate doar multumire... sau liniste...

[suflet]

oricum ... eu aleg "casnicia cu iubire" 

 

[Lady Allia]

...Eu..., pentru ca asa sunt eu si asa simt..., cred ca iubirea este de ajuns pentru a depasi orice atunci cand...este iubire!
De ce spun mereu "atunci cand este iubire"...?! Pentru ca am trecut si eu printr-o relatie de foarte lunga durata si am crezut in faptul ca ma aflu in mijlocul unei relatii de iubire si respect reciproc, dar...nu...nu a fost nici iubire, nici respect si nici macar nu a fost o relatie!
...In iubire egoismul personal dispare si intervine un fel de confort sufletesc pe care il creezi pentru si in doi...deoarece la urma urmei asta inseamna o relatie -doi oameni- !
...Cand iubesti stii si simti sa faci compromisuri! Stii ca daca exista o singura telecomanda in casa nu trebuie sa te certi pentru ea...unul butoneaza, iar celalalt  spune ..."daca ne-am uita la...te-ai supara?"... Glumesc desigur, dar oarecum in armonia de a accepta si o alta persoana in intimitatea si viata ta consta iubirea si relatia adevarata!

[sufletel]

Asa este iubito... !
Iubirea este de ajuns si...credeti-ma cand spun asta...! Pentru mine iubirea a fost de ajuns ca sa invat sa fiu mai bun, sa fiu mai putin egoist...sa iubesc sa ma intorc acasa unde este ea...si, indiferent de cat as fi de obosit...ma face sa stralucesc si sa uit de orice greutate..., de orice tristete...!
Iubirea...sau poate...iubirea care imi este daruita este de ajuns...pentru mine!

sufletel

[Doniacris]

Oftez ...
Fiecare  dintre noi a simtit din experienta durerea despartirii, a neimplinirii sufletesti. Iubim dar totusi ceva se rupe. Si atunci ne punem intrebarea "Este iubirea de ajuns?!" ... E doar necesara, nu si suficienta...
Si iarasi trist, dar totusi adevarat!
Da, e adevarat, dragostea trece peste orice obstacol, invinge totul, e absoluta, dar intr-o relatie trebuie doi.
Ideal e sa o impartasesti tampla langa tampla, sa alergi unul catre celalalt si impreuna totodata.
Sunt obosita dragii mei prieteni, iubirea mea nu a fost deajuns si totusi, la capatul puterilor spun: e mai fericit cel care iubeste, caci dragostea lui il inalta.
Voi ce parere aveti?!