cum rezistam infidelitatilor?

[suflet]

ai dreptate lorelei ... nici eu nu stiu cat o sa mai dureze si cat de bine o sa-mi fie, dar eu am ales varianta 1 ... dar ca sa nu am dubii, adica sa nu fiu nevoit sa imi pun increderea la incercare, ea va fi intotdeauna langa mine sau undeva unde sa o pot monitoriza ... stiu ca nu e normal asa dar vreau sa vad cat de mult ma iubeste acum ... ea mi-a zis ca si-a dat seama ca a gresit si ca vrea sa ii dau sansa sa imi demonstreze ... dar toate chestiile astea ii vor face rau mai mult ei care era obisnuita sa fie o persoana libera ... ea e constienta ca va sta intr-o "colivie" ... dar alta cale nu vad ... cand ma voi convinge ca si-a invatat lectia va primi putina libertate, dar asta nu va fi prea curand ...
ma doare, dar am iertat si acum ma simt din ce in ce mai bine, dar totusi sunt departe de a fi multumit ... o sa vedem ce se va intampla in continuare.

 

[suflet]

OK ...
s-au intamplat toate cele care s-au intamplat ... dupa care am fost de comun acord sa continuam relatia ...pe scurt ... pentru ca o iubesc si ea zice ca ma iubeste si ca ii pare rau pentru ce s-a intamplat si ca si-a dat seama de gresala enorma care a facut-o
ACUM MAREA INTREBARE ESTE: poate sa fie iubire sincera si reciproca intre noi? ... pana la adanci batraneti si alea, alea?
eu sper si cred ca se poate voi ce spuneti?

[katya1886]

     Tu singur iti poti da raspunsul asta pentru ca tu o cunosti pe cea langa care vrei sa ramai. Numai tu poti sa vezi daca s-a schimbat dupa ce a realizat cat de mult a gresit si daca pe viitor nu va mai fi tentata sa calce iarasi stramb iar tu sa ajungi sa tot ierti pentru ca ea promite mereu ca nu se va mai intampla. Oricum, indiferent de cat de mult o iubesti si vrei sa ierti, sau crezi ca ai iertat si ai lasat in urma tot ce a fost rau, mereu va fi o umbra in gandurile tale pentru care e nevoie de o daruire totala din partea ei ca sa dispara, nu doar de cuvinte si regrete. Doar tu poti sti cum o sa arate viitorul tau langa ea.
     Tu sa traieste prezentul! nu mai privi spre viitor atat de entuziasmat ca sa nu te lovesti prea tare in caz de ai sa cazi. Nu intotdeauna cand consideram ca am gasit partenerul ideal langa care sa ramanem pentru restul vietii chiar l-am gasit. Dar... da... cred ca  :-*exista si sansa asta.

[suflet]

haha ... am gasit in sfarsit povestioara mea
deci dupa toate cele intamplate, ne-am schimbat amandoi, dar atunci nu stiam daca in bine sau in rau ... certurile au ramas, rare dar grele, ne-am mutat impreuna ultimii doi ani, adica impreuna in cluj (suntem amandoi la facultate) ... am crezut ca toate-s bune si frumoase, dar de fiecare data cand ne certam ca si inainte ea zicea ca tot eu sunt de vina, dar deoarece schimbarea mea consta in a nu mai lasa nimic in favoarea ei, ne certam in continuare pana cand accepta ea ca e vina ei, dar imi spunea intr-una ca ceva nu e bine la mine si ca trebuie sa ma schimb (in special in ultimul timp), de fapt faptul ca m-a inselat atunci si ca ma facut sa sufar atat de mult in trecum m-a facut pe mine sa fiu mai rece, mai rau, si sa fac totul numai cum vreau eu, dar intr-un mod involuntar ... adica eu nu imi dadeam seama ce fac, eu simteam ca toate sunt ca inainte.
Acum aproape o luna ne-am intalnit si pur si simplu a vrut sa ne despartim fara nici un motiv sau ce-l putin nu a vrut sa imi spuna care ar fi motivul si mi-a spus ca ea nu mai suporta si ca tre sa ma schimb, dar eu nu imi vedeam greselile.
Dupa doua saptamani de la despartire mi-am dat seama care a fost problema de fapt, iar pana atunci nu m-am gandit nici o clipa ce faceam eu greit.
De cand am aflat tot adevarul despre ea, cu tot ce mi-a gresit, eu am hotarat atunci ca o sa continui relatia pentru ca o iubesc si am vrut sa mai fie o sansa ca sa fie bine, iar fara sa-mi dau seama in acesti ultimi doi ani si jumatate nu i-am demonstrat deloc ca o iubesc ... adica au disparut plimbarile prin parc, surprizele, declaratiile, poeziile, SMS-urile de dragoste, etc ... pana si gelozia a disparut. Ea simtea ca  nu o mai iubesc dar nu imi spunea nimic ... ea in schimb s-a schimbat foarte mult, se gandea la viitor, declaratii, surprize, poezii, etc. si a devenit chiar geloasa cateodata (dar foarte putin). Lucrurile au luat o intorsatura perfecta la 180 de grade, doar ca eu simteam ca o iubesc in continuare, dar nu ii aratam (si desigur nu am inselat-o niciodata).
Greseala mea am observat-o abia acum doua saptamani si s-a intamplat in ultimii doi ani in continuu fara exceptii. De aici mi-am dat seama cat de mult am facut-o pe ea sa sufere si cat de mult m-a iubit ca sa suporte treaba asta zi de zi timp de 2 ani si jumatate. Sa nu intelegeti ca eram rau cu ea si o bateam sau ceva de genu ... eram acelasi om dar parca fara suflet.
Acum intrebarile mele pentru voi:
Cum am resusit sa fac asta atata timp si sa nu imi dau seama, desi sunt 100% ca am iubit-o si o iubesc in continuare?
Cine e vinovat pan' l-a urma pentru destramarea relatiei?
Care ar putea fi rezolvarea problemelor in cazul unei impacari?