Legi mai aspre impotriva celor care maltrateaza copiii in primul rand, motivatii mai consistente pentru ingrijitori in orfelinate (salarii mai mari, vacante platite, asa incat sa fie dorite si vanate aceste posturi si sa se tina cu dintii de ele), programe mai ample de educatie pentru minori si pentru gardienii acestora.
Am fost si eu in vizita la un orfelinat. Erau acolo copii foarte dragalasi. Am surprins-o pe una din supraveghetoare tipand la unul din acei copilasi. M-a vazut si mi-a spus rusinata ca e tare greu sa supraveghezi 5-6 copii odata. I-am sugerat pe un ton destul de aspru, desi eram doar un copil si eu (aveam vreo 15 ani) ca sunt si alte meserii pe lume care necesita mai putina rabdare si tandrete. Am plecat imediat. Nu mai suportam atmosfera de acolo.
Aparent, principala problema din aceste orfelinate este cea financiara. Nu sunt bani suficienti pentru salarii, asa incat personalul sa fie multumit si motivat. Personalul e, dimpotriva, irascibil si preocupat de propria existenta, facturi, etc. In esenta, cred ca daca s-ar pune mai mult accent pe educatia personalului, daca acest personal ar intelege ca e direct raspunzator pentru viitorul acestor copii si al unei lumi intregi, la urma urmei, daca ar fi mai multa seriozitate din partea inspectorilor responsabili cu ordinea si curatenia din aceste locuri, daca pedepsele ar fi mai severe pentru cei care nu se tin de treaba, acei copii ar creste altfel.
Pe de alta parte, insa, parca prea ne permitem luxul de a arunca toata vina pe nevoi si neajunsuri! Poate ca de aici ar trebui sa inceapa vindecarea: sa faca fiecare ce poate pentru el insusi si pentru cei din jur. Daca nu poti darui decat o coaja de paine, daruieste-o pe aceea, nu astepta sa fii miliardar ca sa daruiesti mai mult!