Inchinare vietii

[androgin]

S-au stins felinarele.
Intinde-mi neincatusate bratele.
Noi, iubitule, suntem oameni fericiti -
putem s-alunecam ca umbre pe podelele muncite
si peretii orbi scalciti.

S-au stins felinarele gri.
Am ramas negri si nevazuti,
amestecati cu lumina
si pierduti.
N-avea grija, in zori voi fi aici
s-aprind banal candela diminetii
si ne vom inchina iar vietii
ca odinioara preamaritilor zei indici.

[androgin]

O sa se lase seara,
iar tu ai sa deschizi fereastra
rutinal si trist,
sa-ntinzi alene scara
subred-a sperantei.

O sa se lase curand
seara prin pletele-ti curgand.
Te-or duce ganduri
deghizate-n ingeri dalbi
prin vaduri largi de neguri -
te-or duce pana'n prag de Iad.

Tu ai sa deschizi atunci
c-un gest lasciv
gura in piatra cerului masiv.
Eu am sa-ti fiu dalta
si fildes am sa-ti fiu;
purtat pe-aripa-ti blestemata
vei stii sa ma sculptezi intr-un tarziu.