Amintiri de sarbatoare

[Just]

 Am o intrebare pentru voi  Care a fost cel mai frumos Craciun pe care l-ati petrecut pana acum si respectiv cel mai frumos cadou gasit sub bradut ? Ce a facut sarbatoarea atat de frumoasa si semnificativa pentru voi ?
 
  Eu am sa va povestesc dupa Craciunul acesta pentru ca sunt convinsa ca acum va fi mai frumos ca niciodata .

[pokemon]

Si eu tot dupa Craciunul asta voi putea povesti 
Totusi un moment de neuitat a fost cand a venit Mosul pt prima data la nepotelul meu.Avea 2 ani jumatate si ii povestise mamica lui despre cum vine mosu cu sania,si are cadouri pt toti copiii cuminti.Nu stiu exact cat a inteles el,dar in momentul in care l a vazu pe Mos a facut ochii maaari si a inceput instantaneu sa cante un colind pe care il invatase.A fost un moment minunat

[Just]

 Eu imi amintesc de un Craciun cand (pe vremea aceea locuiam cu parintii la bloc)a venit Mos Craciunul copilariei mele ,pe care l-am iubit si caruia ii spuneam poezii ca un mic robotel in fiecare an. Craciunul de care vorbesc a fost cel care mi-a ramas intiparit in amintire pentru ca am primit un cadou atat de frumos (inca il mai pastrez)...E vorba de un calut de plus .Atunci era cat mine de mare.Imi mai amintesc ca Mosul a mancat prajitura cu mine la masa si facea mereu "Ho,Ho,HO" (atat) in timp ce canta Hrusca la combina recent cumparata .

  Si mai imi amintesc de un Craciun ,mai putin placut. Un copil din bloc,mai mare ca mine mi-a spus anul acesta cand vine Mosul sa il tragi de barba pentru ca nu e adevarat .Si l-am tras in timp ce ma tinea pe genunchi.L-am vazut pe bunicul meu si am inceput sa pland de suparare .Nimeni nu m-a facut apoi sa mai cred in Mos,desi eram inca la varsta la care in general copiii mai cred in Mos.Am fost totusi cumintica ,asa cum mi-a spus mama sa fiu si nu am spus nimanui secretul ce il aflasem. Inca mai am ciuda pe rautatea aia de baiat care a furat o particica din frumusetea copilariei.

[Lady Allia]

…Luna împrăştia demult raze luminând bolta din care fulgii cădeau dansând fericiţi. Părea că se ţin de mânuţă şi râd…aşternându-se pe jos într-o mantie de strălucire şi frumuseţe… Erau scântei peste tot…, scântei de argint şi magie.
Câinii urlau parcă a fericire şi undeva departe se auzeau colinzi si glasuri cristaline de copii...
În căsuţa micuţă a bunicilor mei focul arunca umbre jucăuşe pe pereţi, bunica murmura un cîntecel vechi şi frumos punând colăcelul în cuptor, iar bunicul stătea aplecat peste marginea patului şi fuma un Mărăşeşti.
Tot ce adoram eu era acolo…, acolo între pereţii aceia bătrâni şi plini de fum, acolo în căsuţa aia mică şi modestă…, iar eu eram fericită şi liniştită fiind lângă ei…lângă bunicii mei dragi!
   Eram cocoţată pe un scăunel mic si scorojit de vreme... care avea culoarea verde şi mirosea a timp şi bătrâneţe..., iar faţa mea era lipită ca un acţibild de gemuleţul aburit si micut prin care puteam privi afara… afară unde fulgii se transformau într-o pătură plină de magie... şi puteam să jur că nimic nu era mai frumos decât zăpada care strălucea în curtea bunicilor mei...
   Brăduţul era aşezat la loc de cinste, iar lipsa globurilor era înlocuită de nuci învelite în staniol si hârtie creponată…, dar asta nu avea nici o importanţă… Important era că bunica mea cânta fericită…şi mă săruta din când în când ţinându-mă în braţe, iar bunicul ne privea zâmbind. Important era că obosită de la căldură mă ghemuiam în braţele bunicului care mă învelea grijuliu şi se aşeza în pat de parcă era din aur…de teamă să nu mă trezească cumva.
   Nimic nu conta mai mult decât faptul că Moşul îmi aducea în fiecare an de Crăciun zâmbetul bunicilor mei !!!
   Cât aş da să mai poată să îmi aducă măcar o dată zâmbetul lor înapoi …

   Cel mai frumos cadou…până acuma a fost o păpuşă din material cu două codiţe blonde şi faţă de plastic…cu doi bujori mari şi roşii…şi faptul că anul trecut Moşul m-a ascultat şi anul acesta pot să fiu împreună cu iubitul meu de Crăciun…