Ce viitor le rezervam copiilor nostri?

[Forbidden_Angel]

   
   Buna dragele si dragii mei,
   As vrea sa stiu parerile voastre despre ce ar trebui sa facem si sa nu facem in preajma copiilor nostri (nu am copii, am doar 21 de ani, dar intr-o buna zi voi avea si eu... ), cum ar trebui si cum nu ar trebui sa vorbim si sa ne comportam in fata copiilor nostri...

   E bine oare sa le punem mouse-ul si tastatura in mana de la o varsta atat de frageda? Care-i partea buna si partea rea a acestui fapt?
   E bine sa ii lasam la televizor cand se difuzeaza programe interzise minorilor sub 12 ani si ne spunem: "Eh! Poate sa se uite ca e mic inca... si-asa nu intelege nimic!"?
   E bine sa ii lasam sa se uite la desene animate imbibate cu violenta... cum ar fi... cele de pe Jetix sau Fox Kids?
   Nu ar trebui oare sa le stimulam interesul pentru niste jocuri frumoase cum ar fi: de-a v-ati ascunselea, de-a prinselea, ratele si vanatorii... etc.
   Am pus problema aceasta deoarece, din pacate, peste 70% din copii stau mai toata ziua in fata calculatorului in loc sa iasa afara sa se joace niste jocuri atat de frumoase pe care le jucam noi cand eram mici, jocuri in cadrul carora se leaga si se incheaga relatiile de amicitie si prietenie... Stim cu totii ca acesti copii ai nostri au multa energie... Oare nu le este daunator faptul ca in loc sa-si consume energia alergand (alergarea este sanatoasa), isi consuma doar un infim procent din acea energie stand la calculator?


   Astept raspunsurile voastre la aceste probleme... iar daca aveti si voi intrebari legate de acest subiect... Va ROG!!!

[Escu]

Un topic foarte interesant.Copilu viitorului, ca sa spun asa se va naste cu calculator si televizor in casa, sau mai stiu eu ce chestii wireless.O sa invete ca ne sunt necesare, dar nu depindem de ele.Trebuie educat, ascultat, si iubit.Cand greseste, trebuie sa ii explicam de ce a gresit, sa invete din greseli, dar niciodata batut.Pedepsit, pedeapsa este cea mai buna solutie in a il face sa intealaga ca a gresit.
Sa bata mingea, ce daca mai sparge cate un geam, ce daca isi mai rupe o mana, sa simta copilaria, nu sa fie un "gamer inrait", iar desene animate?cu tom si jerry am crescut, walt disney, dupa parerea mea acele desene sunt nemuritoare, si sunt sigur ca si lui/ei o sa ii placa.
Cand mai creste, un sport, o activitate extra-scoalara.O sa ii prinda bine.
Cam atat acum, daca imi mai aduc aminte, va tin la curent
Parerea mea.

PS: ai un plus de la mine Forbidden_Angel si tine-o tot asa.

[catty]

sunt deacord cu amandoi si de foarte multe ori discut aceasta problema cu prieteni...sunt indicnata de ceea ce a devenit societatea in primul rand pentru un copil!

verisorul meu are 10 ani...si de multe ori ma uit la el cum se poarta, cum se joaca, ce interese are si mai ales....cum vorbeste...
si el este doar un exemplu de copil care ar face orice sa ajunga in fata unui calculator, de copil care in clasa a 4 a spune "nu imi place sa invat" sau "m-am saturat de atata scoala", de copil care isi ignora parinti pentru a se uita la desene animate, de copil care vine de la scoala batut si multe multe altele....dar ce mi se pare cel mai grav...la 10 ani nu este in stare sa isi formuleze ideeile pentru a se exprima coerent....si nu ma refer la fraze de geniu...ci pur si simplu cand povesteste ceva...comunicarea mi se pare vitala la orice varsta iar acum se pare ca parnti nu mai vorbesc destul cu proprii lor copii

filmele...desenele...nu inteleg ce e in capul celor care produc asa ceva...mie imi plac mult desenele animate...inca ma uit cu placere...dar ceea ce a aparut in ultimi ani si se difuzeaza pe amintitele posturi t.v. sunt revoltatoare...eu in nici un caz nu mi-as lasa copilul sa se uite la asa ceva...

de multe ori in ultimul an m-am gandit ca voi avea la un moment dat un copil...si sincer sunt pur si simplu inspaimantata de ideea de al creste in aceasta societate...oricat ai incerca sa iti feresti copilul de ceea ce consideri ca l-ar putea afecta nu o poti face decat prin izolare ceea ce in nici un caz nu ar ajuta...

cred ca as putea vorbi despre acest subiect pagini intregi...dar..ca o mica incurajare...cunosc si o fetita de 10 ani...care ma surprinde placut de fiecare data cand o vad...vorbeste foarte frumos, ii place inotul, se plimba foarte mult, invata foarte bine, ii plac povestile cu zane si printese... este exact exemplul de "uite ca totusi se poate"...felicitari parintilor si bunicilor ei pentru cum au reusit sa o creasca dar....sincer...nu stiu cum au reusit

[Lady Allia]

    , desi am discutat asta si in particular la o cafea...haide sa dau si in scris ceea ce ti-am spus  !
    In primul rand ma bucura faptul ca deschizi topicuri interesante si sper sa continui tot asa! Ma bucura deasemenea ca dragii si dragele mele de aici te-au "adoptat" deja in marea noastra familie si apreciaza efortul tau de a te acomoda,iar pentru acest fapt le multumesc din suflet, pentru ca meriti!
   Revenind la topic...chiar daca ne place sau nu ne place ideea, copii nostri vor avea nesansa (o numim noi),de a se naste in mijlocul unei explozii,a unei avalanse de tehnologie cu care vor trebui sa tina ritmul, vor fi nevoiti sa tina pasul.
   Trebuie sa ne gandim la faptul ca pe timpul bunicilor si parintilor nostri tehnologia de abia incepuse, dar noi ne-am nascut cu ea in case si nu a fost atat de rau pentru noi... Depinde cum este folosita si cum ii vom educa sa o foloseasca!
   Faptul ca se vor naste cu un calculator in casa pe care la varsta de 3-5 ani vor stii sa il utilizeze ca niste mici robotei va fi un lucru bun pentru ei deoarece vrem sau nu, ei vor fi nevoiti sa utilizeze acest sistem de calcul, dar tot de noi va depinde in ce scop ii vom lasa sa-l utilizeze.
La urma urmei noi suntem cei care trebuie sa stim sa fim prietenii lor mai mari care sa ii indrume si sa ii educe spre binele lor.
   Este evident ca mi-ar placea sa fie o persoana caruia sa ii placa sa se joace de-a ascunselea, sa se urce prin copaci, sa invete sa fie sociabil si sa iubeasca colectivitatea, dar...doar de mine ca si parinte va depinde toate acestea! Mi-ar placea sa stiu ca ii vor placea masinutele si papusile in locul jocurilor gen: Mortal Kombat, Diablo, NFS...etc, dar va fi alegerea lui,iar eu va trebui sa invat sa i-o respect intr-o oarecare masura, daca nu voi putea, sau nu voi stii sa ii prezint avantajele alternativelor.
   In ceea ce priveste timpul liber...eu cred ca l-as orienta catre cercetasi...fie ca este fata, fie ca este baiat, iar asta chiar de foarte micut. De ce? Pentru ca acolo inveti sa te integrezi in grup,acolo inveti sa imparti totul cu cei de langa tine, de care si depinzi intr-o oarecare masura..., pentru ca acolo invata sa respecte prietenia si ajutorul, sa nu mai pun in considerare faptul ca  invata supravietuirea si respectul fata de natura.
   Altceva...,dupa cum am mai spus cea mai grea "meserie" pe care o avem ca si oameni este cea de parinte, deoarece nu avem voie sa gresim...Greselile in ceea ce priveste educatia pot fi uneori marcante si daca nu stim sa modelam vom privi o viata pe care am distrus-o si principalii raspunzatori vom fi noi si de abia apoi societatea si prietenii!

[pokemon]

eu sunt de acord cu voi toti.
e mult prea dificil sa iti feresti copilul de toate aceste *atractii*.Filmele si desenele animate care sunt violente atrag de multe ori atentia copilului iar lui i se pare ca cei care isi dau cu scaune in cap sunt niste eroi si isi doreste sa faca la fel.
Cred ca este si vina societatii dar mai ales a parintilor.Cunosc cazuri in care acestia,ca sa faca pustiul sa stea cuminte il aseaza in fata televozorului sau a calculatorului si il lasa acolo ore intregi.Normal ca acesta va deveni in scurt timp dependent de *minunatiile* pe care le vede.
Nu arunc cu pietre insa parintii sunt vinovati,caci nu stiu sa ii spuna micutului o poveste seara....prefera sa il lase sa adoarma cu Rambo in brate.Nu pot iesi cu copilul,afara, la joaca,pentru ca sunt ocupati cu treburile lor zilnice si prefera sa ii lase copilului o singura alternativa:sa isi faca prieteni virtuali,imaginari,nu stiu cum ii pot numi,insa am vazut copilasi la varste de 6-7 ani care nu stiu sa  se joace cu o minge,dar in schimb iti pot povesti cu lux de amanunte cum X a tras un Y cu un tun care avea nu stiu ce dispozitive...
Copiii nu stiu povesti,nu stiu cine este Alba ca Zapada si ce e cu piticii,nu stiu ce este cu Capra cu trei iezi,dar stiu in schimb sa injure si sa loveasca,stiu multe lucruri...dar nu ceea ce ar trebui sa stie.
Este vina noastra,dragilor.A noastra a tuturor,pt ca nu avem grija le ceea ce spunem,lasam toti huliganii sa acapareze locurile de joaca pt cei mici si lista ar putea continua probabil la nesfarsit....
Intr-adevar exista si cazuri fericite,in care copiii chiar se pot bucura de o copilarie...se poate...dar parintii si bunicii trebuie sa isi dea silinta pentru asta!Cinste acelora care reusesc

[burn_2_hell]

televizorul este daunator!!!!ma uita la fratiorul meu care imi spune ca se duce in  balcon sa zboare(a vazut niste desene)... ...eu si sora mea ne jucam cu el...mama la fel...incercam sa il tinem departe de televizor...ii place sa ii citim povesti....dar in ziua de azi..parintii ii lasa in fata televizorului sau al calculatorului...pentru a-si putea face treburile in liniste...absurd...dar adevarat...

[Just]

 Hello!Recent vorbeam cu mama mea despre bebelusul ce odata o sa-l avem si noi.I-am povestit despre tot ce vad in jur aici si chiar as vrea ca atunci cand am un copil sa creasca asa cum am crescut si eu.Cum? am crescut intr-un orasel micut ,inconjurata de oameni simpli.Vacantele ce le aveam le petreceam la bunici alergand desculta,jucandu-ma sotron ,ascunsa,prinsa, ratele si vanatorii ,stateam seara impreuna cu alti copii si spuneam povestioare pe banca in fata casei,faceam nazbatii copilaresti-furam fructe din gradina vecinului etc. Asa mi-ar place sa creasca si copilul meu ,insa vad ca lumea se grabeste si este intr-o continua schimbare-schimbare la care eu refuz sa ma adaptez. Ii spuneam mamei ca pe copilul nostru o sa-l trimit in vacanta la ei sa asculte si el povestile ce le-am auzit eu,sa se plimbe si el pe dealurile pe care eu le-am cutreierat si da,sa invete ce inseamna simplitatea si modestia ca nu intr-o zi sa ma trezesc ca vrea cumparaturi la Milano(cum e la moda acum ,chiar si in randul copiilor).

 Sunt de acord cu televizorul si calculatorul intr-o anumita masura.Ar fi absurd sa-i interzic sa nu privesca la Tv sau sa nu se joace la Pc,doar ca voi face tot ce-mi sta in putinta sa-i atrag atentia spre programe ,desene animate,jocuri care eu le consider constructive si care sa nu-l lase sa cunoasca violenta ,crima sau rautatea ce ne cam inconjoara.

 Am vrut sa spun ca mi-as orienta copilul spre calatorie ,tabere ,dar m-am razgandit cand am realizat ca de fapt taberele nu mai inseamna ce insemnau odata.Insa calatoria-e placut sa cunosti oameni ,civilizatii,obiceiuri,traditii ,insa asta pe mai tarziu cand va reusi sa invete ce este rau si ce este bine sa culeaga din jur.

 O sa-l invat sa iubeasca natura la fel de mult cum si noi o iubim.Sa gaseasca intotdeauna un refugiu in ea,un loc de reculegere si liniste.Si cam atat deocamdata.Mi-as dori din suflet sa pot mereu sa-l protejez de tot de inseamna rau,daunator.

[Lady Allia]

Revazand acest subiect...ce parere aveti despre oferta generoasa de reviste porno aflata pe toate gardurile si la toate gheretele de ziare?
Cum pot sa-mi educ copilul si sa il feresc de astfel de  imagini cand el le poate vedea la orice ora si poate sa distorsioneze adevarul in imaginea lui...fara ca eu macar sa stiu acest lucru!?
Ce as putea sa-i spun daca m-ar intreba de pilda o obscenitate vazuta in reviste?
Caz real: baiatul  de numai 6 ani al unei prietene a intrebat-o: "de ce pupa tanti puta lui nenea?"... - ce Dumnezeu sa ii raspunzi???

[Just]

Aveam impresia ca s-a interzis in Romania afisarea revistelor porno "la vedere" si ca cei care inca o fac platesc amenzi substantiale.
In Gecia ,cel putin in orasul in care locuiesc nu ai ocazia sa gasesti astfel de reviste la orice colt de drum .La fel se intampla si cu filmele .Daca vrei sa inchiriezi un film pentru adulti esti poftit la un alt etaj sau intr-o alta incapere dedicata exclusiv genului.

Nu stiu ,de parca nu am fi toti oameni . Ma intreb daca le place acelora care afiseaza astfel de "bunataturi" cand copilul lor iese de la scoala si in loc sa se uite ce rebus sa-si aleaga sta si se holbeaza la tot felul de obscenitati . Le place , oare?

Nu am nimic impotriva vanzarii acestor reviste , dar mai cu bun simt . Ca doar magazinul este dedicat tuturor si nu numai persoanelor de 18+ .

Autoritatile ar trebui sa ia masuri (din nou) !

[Miss M.]

Ca mamica ce sunt gasesc si eu foarte interesanta tema propusa ... e adevarat ca traim intr-o lume nebuna de-a binelea asa cum foarte bine a-ti descris-o voi mai sus insa cred cu tarie ca un rol important si totodata decisiv in formarea copiilor nostri il va avea intotdeauna educatia , cel putin pana la varsta adolescentei ceea ce vede si aude copilul acasa reprezinta un sistem de referinta la care acesta se raporteaza si la scoala , si pe drumul spre casa , si la joaca , si in vizita la cunostiinte , etc . Pot sa spun ca , inconstient sau nu , incepem sa ne educam copilul inca din primele zile de viata ... daca nu ii dai suzeta , nu va sti ce e aia si nu va plange niciodata dupa ea . Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca noi , ca parinti si adulti , avem puterea sa controlam la ce anume are copilul acces . Fetita mea are numai 3 ani insa comportamentul pe care l-am ales in relatia cu ea da roade aproape intotdeauna , de la exemplul cu suzeta pana la faptul ca daca eu vreau sa tina seama de anumite reguli (ora de somn, mancare, joaca, etc) este mult mai receptiva daca ii explic de ce este bine asa , decat daca ii impun . Cel putin pana la adolescenta nu consider ca este atat de imposibil sa feresti copilul de ceva ce ii poate dauna , de exemplu televizorul daca vrea sa vada desene animate pot sa-i pun "Cenusareasa" la dvd daca nu-mi convine ce e la tv , in ceea ce priveste calculatorul poti sa indrumi copilul cu ceea ce poate face folositor cu el , nu-i cumperi jocuri care sa-l transforma in dependent , in ultima instanta pui parola de acces la calculator si nu il va putea deschide decat atunci cand tu esti acasa si poti supraveghea ce face si pentru cat timp .  Ceea ce nu putem controla , precum ce vede pe strada sau ce-i spun colegii la scoala cred ca se poate rezolva prin comunicare , prin a-i insufla conceptii sanatoase . Se poate , chiar se poate , am exemple in jurul meu . Mai mult decat a le pune mancare pe masa , a-i imbraca , a le da jucarii si a-i pupaci cred ca este vital sa le fim apropiati copiilor nostri , sa le vorbim , sa-i ascultam , sa le acordam atentie , sa ii indrumam catre lucruri bune . 

[viulian]

Doar ce am vazut un film interesant despre perceptia pe care o au oamenii despre timp, si cum societatea (exemplu dat este Italia din Nord vs Italia din Sud) afecteaza asta:

RSA Animate - The Secret Powers of Time

Cea mai interesanta parte mi se pare ca este cea despre copii: pana cand ajung la liceu vor fi petrecut 10.000 de ore in fata calculatorului, pe internet, etc. Un mediu unde au control deplin, si in care fiecare secunda, click, reactie in joc conteaza. Si ca traiesc intr-o lume virtuala (creeata de ei, si sustinuta de producatorii de jocuri care ofera trairi din ce in ce mai intense, pana la realitati 3D) in care ei sunt centrul atentiei, sunt rasplatiti, au controlul deplin al mediului etc.
Si ajung la scoala, unde, scoala prin definitie e un mediu total pasiv. Ti se explica mereu, nu trebuie sa faci nimic, nu ai nici un control asupra situatiei, nimic nimic.

Astfel, apare o discrepanta intre copii de azi, si cei de 'ieri' - insa sistemul (societatea) nu se adapteaza atat de usor acestei schimbari.

[Dexter16]

WOW! Cand am inceput sa citesc subiectul asta mi-am zis ca ar trebui sa iau anumite citate si sa aduc anumite corecturi (din opinia mea , nefiind ca si cand chiar ar fi o greseala , ci doar o alta parere) ,dar mi-am dat seama ca as face inca o pagina cat toate subiectele la un loc ,asa ca am sa spun pe scurt

In primul rand vreau sa aduc o parere pentru ca eu insumi sunt un adolescent , deci un copil care a trait in lumea calculatoarelor si desenelor violente si poate ca totusi sunt mai matur intr-un fel decat alti copii.

Ce vreau sa spun : In primul rand cineva spunea ca trebuie sa ii tii pe copii departe de violenta de la televizor: Ei bine credeti-ma , asta nu va ajuta cu nimic. Voi va tineti copii departe dar ceilalti parinti? chiar credeti ca nu vor exista cel putin 2 copii care sa "instaureze" "brandul" de "pusti cool" ? Credetima asta poate aparea inca din clasa a doua. E mai bine sa va puneti copii in tema cu toate astea ,decat sa ii lasati sa cunoasca asta din exterior.
Am mai vazut ceva interesant si cu care sunt de acord la Miss M. Bravo! Mi-a placut ideea cu comunicarea la un nivel superior inca de mica. Ideea cu explicarea regulilor si nu impunerea lor , dar nu mi-a placut faptul ca (desi fetitza) incerci sa o tii total intr-o bula ,care, credema, se va sparge instantaneu imediat ce va da de fetele cu "fitze" de la scoala si de baietzii "smecheri". Nu e bine sa va tineti copii intr-o bula , ci trebuie sa discutati cu ei atat in ceea ce priveste lucrurile pozitive cat si cele negative.

Un alt aspect ar fi cel in care spuneti ca ati vrea ca (scuzati cacofonia) copii dumneavoastra sa creasca departe de jocurile video cu violenta , departe de pornografie si alte lucruri care nu sunt incluse in "vechile" dogme . Credetima asta va tine doar pana la o anumita varsta , atunci cand va actiona psihologia inversa si nu vor vrea sa faca decat opusul a ceea ce i se spune ,deci daca i se spune "fara jocuri video" cand pleaca parintii de acasa o sa aprinda calculatorul ,o sa downloadeze "cel mai tare" joc video cu masini sau violent (ce ziceti de un counter cu pluginul de a sari sange din adversari cand au nivel slab de viata - v-ar placea? ) , o sa-l ascunda frumusel intr-un fisier ascuns bine si o sa inceapa sa invete sa-l stapaneasca. Sta zilnic un parinte cu el acasa? Si ce daca? Mai iese si pe afara si trebuie sa fie un interenet cafe in oras. Nu e vreun internet cafe si calculatorul e parolat? Ce prietenul lui nu are calculator? Cu alte cuvinte exista o mie de sanse de a intra in contact cu toate aceste lucruri si singura sansa prin care puteti , nu sa va opuneti intrarii lui in contact cu violenta si/sau lucrurile pe care nu le doriti sa le faca , ci sa inteleaga partea buna din aceste lucruri , e de a discuta cu el. Chiar si atunci cand joaca un joc violent sau care presupuneti ca nu ar trebui sa-l joace , mai bine il lasati sa-l joace , il intrebati de ce ii place si cine stie poate invatati si dumneavoastra.

Placerile copiilor nu se desfiinteaza , se accelereaza. Orice joc, muzica , stil sunt doar niste toane care vor trece repede daca le impartaseste cu persoana la care tine cel mai mult si acea persoana veti fi dumneavoastra daca ati stiut sa nu il bateti pe copil ,sa nu il pedepsiti din fiece prostie , ci in loc de astea , sa ii explicati cu ce a gresit si sa ii dati si o recompensa atunci cand aplica ceea ce l-ati invatat. Nu a aplicat ceea ce i-ati spus? Asta e din cauza ca ori i-ati spus-o pe un ton care nu i-a convenit , ori a vrut sa se razbune in vreun fel  ori pur si simplu nu s-a gandit deci mai datii o sansa. E copil nu trebuie pedepsit fatal doar pentru ca a intins mana si a luat o clema de pe raftul unei librarii fara sa spuna.

Ar mai fi multe de spus dar cred ca am scris deja destul de mult asa ca mai spun doar ca trebuie sa vorbiti cu (din nou rog scuzati cacofonia) copii dumneavoastra ca de la egal la egal atunci cand le explicati ceva ce nu stiau sau pur si simplu discutati si ca de la mama (cu sensul de "cea mai iubitoare faptura") la copilul ei atunci cand gresesc si trebuie sa le explicati cu ce au gresit si ca ii rugati sa nu mai faca .

Credeti-ma : Iubirea si comunicarea sunt lucrurile care daca sunt in egala masura (si sunt in masura mare) va vor face copilul , unul perfect. Nu ii interziceti ceva vreodata. Doar pur si simplu intrati si voi in "jocul lui" si nu va impuneti opinia , ci doar aducetiio la cunostiinta si daca staruie in opinia lui , atunci datii dreptate. Cum am spus : Orice placere pentru un copil e o toana ce va trece repede odata ce e impartasita in totalitate cu cineva.