Din simplul motiv ca imi place ceea ce se intampla in acesta comunitate si sunt totusi relativ nou pe aci, am decis sa va impartasesc ceva ce mi s-a petrecut prin adolescenta ( liceu ) si a continuat recent...fara a avea totusi un final...
I-as zice lovestory...poveste de iubire in grai romanesc...
Marturisesc ca peste cateva luni ma casatoresc, am totusi o varsta potrivita pentru asa ceva - asa ca aci am gasit singurul loc unde as putea sa spun ce am pe suflet...asta ca o "spovada" inaintea unui pas important si decizional din viata mea...
... totul a inceput in anul 2000 cand inca eram in liceu si ...am cunoscut-o pe ea. Ne-am intalnit intr-o excursie in strainatate unde, nestiind cine e, am intrat in vb ca sa facem cunostiinta si ca ( mai bine zis ) sa scap de monotonia acelei excursii...Constatasem cu stupoare ca sunte-mi din acelasi oras, ca am facut acelasi liceu si ca intre noi e doar o diferenta de doi ani ... WOW ! Ce frumos pana acolo...
Asta se intampla printr-o frumoasa luna a lui mai 2000. Vara ne-a gasit impreuna, iubindu-ne mult, mai legati ca niciodata...
Timpul a trecut, eu am inceput ultima clasa de liceu iar ea...facultatea...anul 3. Am reusit sa trecem peste usoara despartire cauzata de distanta, ca in cele din urma Revelionul lui 2002 sa ne gaseasca impreuna
.
Nu o sa detaliez, dar 14 feb 2002 l-am petrecut amandoi singuri, departe unul de celalalt, despartiti dar poate totusi inca legati de o ultima suflare de iubire...S-a terminat de comun acord, poate ca ne iubeam prea mult si nu am vrut sa ne influentam intr-o serie de decizii cu privire la viata si viitorul fiecaruia, decizii primordiale care trebuiau gandite si luate "la rece"...
Timpul a trecut...am tinut legatura, am vorbit cate putin cand am mai avut ocazia, ne-am scris de sarbatori, ne-am intalnit si pe strada...Apoi amandoi am avut alte relatii (esecuri ) care poate ne-au marcat si ne-au facut sa ne dam seama ca defapt suntem facuti pentru a fi imrepuna...Tot timpul, destinul si poate putina nebunie din partea amandurora a facut ca in toamna lui 2004 sa ne reintalnim si sa incercam din nou ceva intre noi...a fost fierbinte, pasional, super, de nedescris in cuvinte...Dar, gandind rational ( in leg cu sit fiecaruia )a fost cea mai mare prostie...a durat doar 3 saptamani...
Am decis sa ne rupem definitiv unul de altul, fara a mai tine legatura, cu evitarea oricarui contact intre noi...Fara a intra in detalii nu am mai stiut nimic unul de altul mult timp....
Viata merge mai departe, cu bune si rele...ca in iulie 2005 sa ne intalnim!!!, culmea unde?! Pe faleza marii la Mangalia, locul primei noastre plimbari si al primei seri de dragoste ... Eu eram cu niste amici, ( prietena mea de atunci trebuia sa apara si ea in doua zile) iar ea...in bratele iubitului de atunci...Am simtit ca se zbate totul in mine, mi-am adus aminte din copilarie cum e sa ai "fluturi in stomac" si am decis sa savurez acel moment din plin ... M-am asezat usor la cativa metrii de ea si am privit-o putin...In tot acest timp mi-am adus aminte ceva care seamana perfect cu o replica dintr-un serial romanesc : mi-a spus odata ca atunci cand o sa ne pierdem unul de altul sa ne "cautam" la mare, pe faleza la Mangalia, la locul nostru. Evident ca atunci am considerat asta drept o mica gluma, o vorba spusa aiurea...
Ce ma face sa tremur si acum e faptul ca stand asa langa ea si prietenul ei, privind marea nostalgic, primesc un sms ... : " ne vedem aici peste 3 ore. EU "...deci urma sa ne vedem la 10 seara..
Am revenit spre seara...am ajuns amandoi cam in acelasi timp...ocazie cu care am putut sa ne privim unul pe altul in timp ce ne apropiam din sensuri opuse de mijlocul falezei...nu ne-am salutat...ne-am apropiat ...ne-am luat in brate si ne-am sarutat usor...Am avut ocazia ( pana 2 noaptea sa ne povestim pe fuga ultimele intamplari si sa savurez cele mai scurte 3 ore din viata mea ... defapt 3 ore care mi s-au parut 20 de minute....
Tin sa va spun ca imi place mult sa desenez..sunt amator dar cu ceva talent ( asta ca o paranteza ) . Tin minte ca in timp ce vorbeam am reusit sa desenez pe un ambalaj de punga de fornetti un mic portret al ei (cu un pix de cumparat de la un comerciant ambulant)...asa cum o tineam eu minte, frumoasa, delicata, suava si plina de feminitate..
Ce tine de film ( parerea mea ) si asta mi se pare splendid...fiti atenti !!!! Ma duc sa cumpar in graba un suc, ea ramane pe faleza, revin inapoi, si bufff...imi vad punga desenata intre bolovanii falezei, mazgalita cu un scris in graba : " te voi iubi vesnic ! ai grija de tine! Delia "....plecase...
Off ! Nu va zic cum m-am intors la hotel, cat am sunat la numarul de la care primisem sms zile la rand...dar nimic...Mutilat sufleteste m-am resemnat si ...aproape ca dupa 2 saptamani uitasem de ea...
Viata e frumoasa, merita sa o traiesti !! E sfatul meu pt toti de aici...Destinul face ca in octombrie ( 2005 ) sa ne revedem !! Al naibii destin !!! Tocmai unde ? In turnul Eiffel ..eu in excursie, ea cu treburi de serviciu in Franta...Pentru prima data am simtit cum se rupe o parte din mine deoarece ne-am salutat si ... cam atat ! Fiecare in treba lui..
Hm...si cum totul pe lumea asta are si o parte cumplita, am sa inchei aici cu tonul usor sagalnic cu care am inceput !! Pe 5 martie 2006, autostrada Bucuresti - Pitesti, un accident cumplit ( dat si la tv ) ... ea ramane cu arsuri de gradul 2 pe corp, fractura de coloana si ...multe alte nenorociri...Cateva clipe care au schimbat preafrumosul destin al unei fiinte atat de delicate, frumoase( model in Romania si Ungaria ) in ceva sumbru..
Am aflat ca acum traieste in Franta, si-a pierdut 80 % din mobilitatea corpului in accident..si credeti-ma ca nu vreau sa o vad!!!:((((
Vreau sa pastrez in minte amintirea ei asa cum am cunoscut-o, asa cum ne-am iubit, cum am facut dragoste, cum am fugit departe intr-o lume numai a noastra, cum ne-am promis ca mereu ne vom " cauta " ...
" avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim. " ( Avem timp - O. PALER )
Subiect: Povestea fara sfarsit (Citit de 4732 ori)