Doar Ura...

[Paul]

Printre sferturi de gamalii de ac,
Imi clasez dispozitia,
Si-a-nceput sa-mi fie sila,
Sa-mi mai plang de mila,

Nu vreau nimic, am ce-mi doresc,
Suflare-n nari si sange omenesc,
In piept izvoare de venin,
In ochi doar ura... si din plin.

[Lorelei]

Sunt sabie, săgeată, foc,
Sunt laţ, topor, otravă pură,
Sunt toate-acestea la un loc
Căci eu sunt ură.

M-arunc, m-azvârlu, ard apoi.
Strâng, tai şi chinui, rând pe rând,
Durutul vostru sunt, în voi,
V-ajung şi-n gând.

Din ură toate s-or preface-n
Iubire pură-n athanor
Lumina-ntreagă-n mine zace
Sunt gând şi dor.

[Lady Allia]

 Ura...
greu cuvânt aţi învăţat
să naşteţi din condeiul
care trebuie să ducă zâmbetul,
visele, încrederea şi iubirea
în suflete triste...

Ura...
greu sentiment pentru cei care-l poartă
în loc să înveţe să-l lase la coadă
de lume şi paşi

Ura...
ne învaţă să renunţăm la noi
pentru noi...cei de care
nu cred să vrem să ne-amintim
oameni fără lege şi suflet...

Ura...
este lecţia pe care sufletul
ar trebui mereu să uite să o înveţe
oricât de greu pare uneori...
să pui soarele la oameni pe feţe!

[Paul]

Imi caut linistea in versuri, imi vars amarul in cuvinte,
Pentru ca-n viata nu-mi da mana,
Sa-ncep sa tai, sa-ncep sa spintec,

Mai bine-arunc cu pietre-n versuri,
Mai bine-arunc cuvinte-n foc,
Decat sa vars pe o persoana, furia ce mi-o pun pe foaie...

Sper sa fiu inteles... Macar acum.

[Lorelei]

Cine uraste adanc, din toti rarunchi si din toata inima va sti sa iubeasca la fel de puternic.

[Paul]

Eco la veritas; Bravo frumoasa Lorelei... In sfarsit, cineva care ma intelege...

[Lady Allia]

"Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta. - Elie Weisel"

...............................................

viaţa?

o bălăbăneală de oase

rupte,

intrate în osteoporoză

mult prea timpuriu..

viaţa?

putregaiul morţii

care stă în fiecare

din noi

ca o inima găunoasă

de fericire

şi

zâmbet!

..............................................

Fiecare om suferă dragul meu Paul...şi fiecare om atinge disperarea şi neputinţa la care ne supune viaţa...dovadă sunt versurile de mai sus pe care cu mulţi ani în urmă le-am scris şi eu..., dar..., dar,...numai de noi depinde cât vom rămâne aşa..., numai de noi depinde cât timp preţios din viaţă vom pierde în defavoarea noastră şi a clipelor frumoase pe lângă care trecem din prea multă..."ură" şi "nepăsare".
Vieţii îi convine să suferi cât mai mult...asta înseamnă să trăieşti cu mult mai puţin...!
Îmi pare rău prietene dacă m-ai înţeles greşit..., dar eu vreau să trăieşti frumos şi vreau să trăieşti frumos cât mai multe clipe!

[Paul]

Petrec pe drumul cel din urma,
Sicriul cu alai... si flori de fum,
Oficial ... groapa se scurma....
E drumul urii... dar ultimul drum...