martisoare

[martisor]

bine v-am gasit, oare am nimerit bine locul pentru un asa zis jurnal? mai demult tineam unul intr-un carnetel mic, ascuns de ochii lumii in vreun colt de camera (uneori ascuns atat de bine incat se intampla sa nu-mi mai amintesc unde l-am pus si doar cateodata, printr-o fericita si nesperata intamplare sa dau de el). dar cum scriam destul de rar, nu era nici o tragedie ca paginile se umpleau de praf facandu-ma sa stranut cand, regasindu-l, il deschideam la vreo pagina anume. rasfoitul lui avea o savoare aparte. de multe ori tresaream cu bucurie la recitirea vreunui rand ce aduna in el dorinte si ganduri si vise atat de dragi mie, dar de care, in monotonia vietii de zi cu zi si stiindu-le la adapost intre filele subtiri, tindeam sa ma despart fara nici o grija, uitandu-le in cele din urma. momentele acestea de reintalnire cu mine insami, in linistea cate unei seri au fost cele mai de pret mici si secrete bucurii ale mele. din pacate carnetelul meu albastru s-a pierdut cu totul in timpul unei mutari, dar vreau sa-l reiau acum, aici, daca voi izbuti sa readuc la viata reflexul de a prinde in cuvinte ceea ce sint. sper sa reusesc

[Lorelei]

bun venit. nu gaseai loc mai nimerit.  asteptam sa se scrie jurnalul...

[catty]

bine ai venit!!! si spor la scris!!!

[martisor]

e asa de bine sa fii primit cu caldura, multumesc mult ...

nu ma pot abtine sa nu ma compar cu ceilalti. asta mi se intampla aproape in fiecare zi. si, pe cand majoritatea oamenilor imi apar ca fiinte ancorate firesc in atatea si atatea dimensiuni, pe mine ma simt un contur firav si sovaielnic, tremurand in suvoiul timpului, ce trece fara a-mi colora adancurile fiintei. nu am nici umbre nici lumini, doar o liniste fara margini, dureros de plata.

[Semiramis]

fii binevenit! 
poftim, încă oleacă de căldură!

[martisor]

multumesc Semiramis, cu adevarat locul acesta e magic

ridicat in varful picioarelor, soarele ma priveste de peste blocurile cenusii de vis-a-vis iar prin fereastra deschisa, o raza se aseaza cuminte pe pe cana de cafea. afara miroase a frunze vestede si a portocale iar eu incep sa-mi amintesc ... . e o iarna asa de blanda, pana si cu singuratatile mele.

[Strumfita]

bine ai venit .. 
spor la scris! 

[martisor]

 Strumfita, iti multumesc si tie draga mea

in fiecare amurg, pasarea tristetii se intoarce sa priveasca prin ochii mei trecerea timpului.