am strigat....

[amelie]

am strigat in seara asta la tine....nu mi-ai raspuns...poate am strigat prea incet...altfel m-ai fi auzit....am strigat incet....sau poate tu erai departe....am strigat dar poate strigatul mi s-a pierdut undeva....in departarea noptii care ne desparte...sau poate in lacrimile cu care trebuie udata floarea din mine in fiecare dimineata...poate ca strigatul meu a plecat cu trenul spre tine...crezi ca ajunge pana maine de dimineata?poate atunci,fiind mai aproape o sa-l auzi....sau poate am strigat neconvingator sau molatec...si strigatul s-a intors la mine ca un bumerang...m-a asurzit....am cazut in genunchi invinsa de propria mea voce...dar parca nu mai era glasul meu....glasul meu dinainte era puternic...sigur pe ceea ce voia...acum m-a uimit...e dulce...si cald...si tot timpul pronunta un nume...cel pe care l-a si strigat...dar gata...am strigat...Nu mai strig!