Singurătate

[kuk]

Îngenuncheat într-o celulă
Scuipat, murdar şi plin de ură,
Cu mintea şi inima-mi sătulă
De a împrejurărilor structură.

Captivat de pereţii goi şi drepănaţi
Detest culoarea vie a vieţii
Şi ai mei ochi de sticlă împăiaţi
Privesc în golul eternităţii,

La timpul gri şi uniton
Gravat pe al singurătăţii zid,
În oglinda de beton
Unde dispare un chip în vid.

Mi-am întins aripele-mi sumbru
Scuturînd al lor praf de plumb,
Respirînd cu aerul funebru
Ferice sunt în abisul de plumb:

Cînd mă dizolv în a lor imaculată întunecime –
Morţi sori – pictaţi în reci culori,
Spre care zbor să uit de lume
Şi de a societăţilor tumori.

Distrus... şi cu o plăcere imaterializată
Mă pierd sedus în a lor lumină...
Căci, trezindu-mă odată,
Voi visa demonic în surdină...