uitam doar cand tristetea ne tine in loc
si ne doare privirea...
uitam doar cand speranta uita sa mai zboare
si cade in cenusa lacrimilor
uitam doar cand ne dor genunchii
de la atatea rugaciuni
uitam ca apoi sa ne amintim...
ca soarele rasare intotdeauna
dupa ploaie
..................................
...nu uităm Blue...!
Mereu ne aminteşte câte ceva să fim frumoşi...
Ceea ce ne ţine însă uneori în loc...şi ne ţine prinşi în noi...e tristeţea!
Fii trist...ţipă, urlă, fă puzzle-ul ăla odată şi apoi...aminteşte-ţi să priveşti la soarele care răsare dimineaţa, la iarbă, la păsări, la copii...la o trecătoare simplă pe stradă...şi...fii apoi fericit!