Cu cheia atârnată de gât...

[Lady Allia]

...Sunteţi câţiva care nu aveţi de unde ştii cum era copilăria odinioară...Poate doar din poveştile fraţilor mai mari, din filme mai vechi sau din ceea ce aţi auzit de prin unele ziare, reviste...
...Îmi aduc aminte însă cu plăcere despre cum am învăţat să îmi port cu mândrie chiar cheia...care atârna de gâtul meu legată de un şnur pe care îl făcuse mama... De obicei ea putea să fie legată şi de un şiret, de o bucată de panglică... ... Poate citind asta veţi spune: "Îhhh ce urât..., ce nasol...naşpa...", dar să ştiţi că nu era...
Era chiar o mândrie să ai cheia la gât...
Demonstra că eşti destul de mare să stai singur acasă, demonstra că ştii să utilizezi aragazul..., demonstra că ştii să fii pentru o bună parte de zi stăpânul casei... ...
Pe atunci părinţii noştri nu îşi permiteau să iasă din nişte tipare şi din acest motiv trebuia să învăţăm să ne citim lecţiile singuri, să ne facem temele...uneori să avem grijă de fraţii mai mici şi să îi ajutăm şi pe ei..., dar...mereu terminam la timp pentru un şotron în curtea blocului cu fetele şi băieţii..., mereu terminam la timp pentru un v-aţi ascunselea, pentru un lap-tenis, pentru un volei, pentru lungi conversaţii...
Ţin minte cum stăteam pe scările de la bloc cu fete şi băieţi...ascultam muzică la casetofoane vechi cu baterii şi vorbeam despre orice...Ţin minte cum băieţii mai mari aveu mereu grijă de noi şi ne protejau ca pe nişte surioare şi frăţiori mai mici...şi să ştiţi că îmi aduc aminte cu emoţie până şi de "ziua curăţeniei" şi defilări...
Era bine când deşi erai luat din timpul orelor pe care le recuperai în weekend ...învăţătoare te ducea cu clasa într-un parc din apropiere să strângi gunoaiele, să plantezi copaci, sa te joci...
La fel şi la defilări...Nu ştiu la alţii cum a fost, dar mie mi-a plăcut...Erau zile în care ne jucam mult, râdeam de ne durea burta, eram în colectiv şi ştiam să simţim asta...
Mă uit însă la tinerii din ziua de azi...Sunt învăţaţi prin manuale să protejeze natura..., dar niciodată nu se mai i-a iniţiativa unei "zile a curăţeniei"..., sau măcar unei zile când să planteze un copac...sau să fie duşi într-un parc unde să li se explice cu adevărat ce este defapt un copac..., o floare..., un fir de iarbă...sau, dacă măcar asta nu vor înţelege...atunci măcar vor fi în colectiv...
Tinerii azi nu cunosc noţiunea de colectiv...cunosc doar noţiunea de "cool", de "naşpa", de "haine la modă", de "celulare", de "mp3-playere", de "fiţos"...
Nu mai fac nimic în colectiv...nu ştiu ce înseamnă "unul pentru toţi şi toţi pentru unul"...Ştiu doar că dacă fac ceva...vine mama sau tata şi e..."ok"...
Nimeni nu mai organizează pentru ei nimic..., nimeni nu e interesat de ce face copilul de azi..., nimeni nu este interesat de ce nu mai coboară copii jos la joacă..., nimeni nu este preocupat de faptul că tinerii de azi preferă un prieten virtual în locul unuia real...
Înainte parcă...simţeam altfel copilăria şi ne păsa mai mult dacă ieşeam cu clasa undeva...

Voi ce vă amintiţi?...Cum simţiţi?...

[viulian]

Haaaa  ce memorii.

Pe mine ma enerva cand imi ziceau sa o port de gat. Mi se parea ca n-au incredere suficienta sa ma lase sa o port in buzunar, nu cumva s-o pierd.
Siiii.... imi tot ziceau sa nu vorbesc cu strainii pe strada - da mie imi placea ca maica-mea lucra in turism (inca mai lucreaza) si eu ma plimbam mereu prin statiune si ma intrebau toti cum sa ajunga la nush ce hotel, samd. Imi dadau monezi de 3 lei (metalice, grele si lucioase) sau de 5 lei (gri si usoare) ca sa-mi iau inghetata. Nush cum se facea, dar fiindca acelea de 3 lei erau mai grele, erau si mai reci - si imi placeau mai mult.
Ma duceam cu ele la maica-mea si se uita surprinsa si speriata la mine  Inca n-am intrebat-o de ce, dar o s-o intreb in seara asta!

Siiii mai tin mine biscuitii cu lapte "Extra" parca ? Siiiii... bateria de camion care alimenta cateva beculete puse strategic prin casa cand nu era curent. Mi se parea un geniu taica-miu ma simteam asa mandru - eram tare curios ce e in bateria aia de merge.

Si bucuria cand a venit primul telefon - era greu atunci sa-ti pui telefon, si parca cu cat asteptam mai mult cu atat mi se parea ca sunt mai de la tara si nu sunt inca in randul lumii. Si cand am avut telefon parca nu-mi venea sa cred ca e acolo, in fata mea, parca l-as fi mancat - asa de bun si apetisant si frumos arata.

Si maaa mai gandesc poate imi aduc aminte de cutume vechi..
Stilourile chinezesti erau la moda..

[Escu]

nu am prins atat de multe ca voi, dar ma bucur ca am apucat sa port cheia de gat, sa joc fotbal in parculet, sa sparg geamuri, sa ma joc cu gornete.Tin minte odata, am dat cu gornete de pe un bloc chiar in casa la cineva.A fost asa distractiv.

Acum juma de ora am venit de la munca, in autobuz, o ceata de pustoaice (nu cred ca avea vruna buletin), cu machiaj la ochi, la degete, mandre cu telefoane cu mp3-uri, Ipoduri si tot felu de mp3-playere, vorbeau despre baieti "vai ce cur sexos are tipu de la a 6 a B.Am ramas shocat.Vorbeau de yahoo messenger, vorbeau de dc++-uri, de hub-uri, de tot felul de chestii.
De vina sunt parintii, care le dau bani si super telefoane pe mana.Intr-o lume a tehnologiei, daca nu ii dai, "se face de ras la scoala".De cand mandria e mai presus decat bunul simt?

[Lady Allia]

  "Ma duceam cu ele la maica-mea si se uita surprinsa si speriata la mine" ... Poate credea săraca de ea că ai jefuit vreo băbuţă la colţ de stradă... Glumesc desigur...!  ...
 
  Cât despre bateria de la maşină şi eu mereu credeam că tata este un magician... ...! Şi mama era de multe ori zâna care îmi încălzea de multe ori stomăcelu făcându-mi supică încălzind apa cu termoplonjonul  sau...în cele mai fericite cazuri la...reşou!!!
  Şi...da!!! Chinezăriile erau la modă, dar măcar nu creau atâtea diferenţe sociale... ... Tenişi roz..., negrii, albaştrii..., treninguri roşii, galbene, verzi şi cu dungi albe pe mâneci... ...(Parcă acuma le văd...)..., portocale, pufarini şi banane "pe sub mână"..., dar...era oarecum bine când ne priveam părinţii ca pe oarecare magicieni...nu?...Acum uneori sunt priviţi ca nişte "proşti" că nu ştiu utiliza computerul sau ca nişte demodaţi pentru că nu acceptă cercei în buric...sau sunt trataţi cu superficialitate şi răutate pentru că nu cumpără "stuff" la modă... ...
 În orice rău este şi bine...totuşi....

 Vă mai aştept... !


 

[pokemon]

eu nu am prins era defilarilor si a iesitului  la plantat pomisori,curatat curtea scolii si a iesirilor in grup cu clasa.ma rog,iesirile cu clasa le am prins dar eram cam mica, ca sa stiu sa apreciez si sa vad frumusetea din acele momente.
dar,si eu am fost un copil cu cheia de gat,care lasat din clasa intai singur acasa,stia ca nu are voie sa umble la aragaz si mancam mancarea rece...asta a fost...am invatat singura sa fac bastonase si litere,si doar eu stiu de cate ori mi se rupeau seara pagini din caiet si trebuia sa le refac,caci imi tremura mana si faceam codita la bastonas stramba,sau bucla de la litera R nu iesea cum trebuia.si apoi mergeam iarasi cu caietul la control,si din cauza faptului ca plangeam stiloul intina,si trebuia sa sterg,si sa corectez...
dar stiu si cum bucuroasa ca am luat o nota mare sau ca am terminat temele fara sa trebuiasca sa mai refac vreo pagina  ,ieseam seara afara,si stateam in fata blocului cate 15-20 de copii,si ne jucam orice ne trecea prin minte,fara sa fim unii mai mari,altii mai smecheri si tot asa...
stiu cum cadeam,ca bleaga,cand alergam sau puneam piciorul aiurea pe minge,si ma duceam apoi cu pantalonii rupti si cu julituri cat jumate din picior in casa,dar nu plangeam...radeam...desi tipam cand mama sau tata imi curatau bubele   

acum...acum lucrurile s au schimbat...copiii de 3 ani invata limbi straine,jocuri la pc pe care nici eu nu sunt in stare sa le joc...nu mai e copilaria *grea* dar atat de frumoasa pe care au avut o altii

[Semiramis]

în prima zi de şcoală m-a dus mamă-mea de mână, mi-a explicat cum se traversează apoi, mi-a pus cheia de gât (cu şnur bleu, "ca ochii mei" - care de fapt sunt gri  ). mi-a zis apoi: "ăsta-i frigiderul, de aragaz nu te apropii". şi nu m-am apropiat. acum mă mir cum de ştiu să gătesc atât de bine...
în rest? da, îmi aduc aminte că după ce îmi făcam lecţiile ieşeam la joacă...şi ce ne mai jucam. v-aţi ascunselea, elasticul, capra, frunza, desenam pe asfalt cu cretă, sotronul, raţele şi vânătorii, hoţii şi vardiştii, laspte gros, Doamne şi câte şi mai câte. da, cred că frunza era preferata mea. altfel aveam prieteniile. mult mai uniţi eram, jocurile pe echipe ne învăţau. acum, ajungem acasă şi messengerul e la putere în loc să ne luăm prietenii la un suc (mă rog, eu una o fac, dar alţii...?)
am avut o copilărie plină cu jocurile şi cu cărţile mele...nu am avut nevoie de calculator. acum am, dar am timp şi de cărţi sau de un puzzle. am timp să îmi vizitez prietenii. am timp să mă plimb în parc.
da, mergeam şi făceam curat în parcuri, la Educaţie civică (cred). pe 9 mai parcă, ne scoteau la muncă voluntară. sau eram mici "miliţieni" pentru o zi arunci când nouă, celor de clasa a Va ne dădeau veste, baston şi caschetă şi ne scoteau în intersecţie să-i învăţăm pe cei mici să treverseze.
ne jucam frumos în poveştile noastre cu zâne şi cai fermecaţi. nu auzeam copii în jurul meu, prietenii mei dându-se în "...." lor.
acum, nu mai avem poate timp de copii noştri aşa cum părinţii noştri au avut grijă de noi...
nu mergeam la defilări. dar de asta nu îmi pare rău. 

[viulian]

Am fost comandat de detasament ne-au dus cu niste autobuze din alea obosite intr-un parc la o unitate militara si ne-au incolonat acolo.. eram asa mandru, cu chestia aia galbena atarnandu-mi intre epolet si buzunar.
Cravata de pionier se prindea cu un inel alb, transparent, si slefuit bine asa imi placea sa ma joc cu el.

Imi amintesc si trusele de geometrie chinezesti, cu compas, raportor.. guma. Penarele acelea cu magnet, albe, cu tot soiu de desene pe ele (florale parca), unde incapeau toate.

Mai tin minte si taxatoarele de pe autobuz, care aveau o tolba asa mare ca de postas, care veneau si iti taiau bilet. Spuneam asa mandru ca merg in statiune, si ca vreau bilet pana in Venus Uooof.
Aaa si mai erau magazinele de paine unde puteai sa ceri sa-ti taie painea in doua, si sa iei joar jumate (sau din pitele alea mari, rotunde, puteai sa ceri un colt. Era asa dintr-o paine gensa si grea, mancai un colt din ala cu zahar si te saturai..).

[Lady Allia]

 Îmi pare bine că am deschis acest topic... !
 Mulţumesc de fotografii semiramis draga mea...Mi-au inspirat multe sentimente frumoase şi amintiri...Amintiri despre uniformele acelea pline de albastru şi pătrăţele..., de portocaliul intens al uniformei de şoim... ...
 Şi...pot şi eu să gust din colţul acela mare de pâine cu zahăr Iulian?...Promit să "păpăm" frăţeşte... !

[viulian]

Impartim impartim 

Siiii imi aduc aminte de limonine (marbles).. colorate in fel si chip. Erau rare si valoroase, prima data cand am vazut una l-am urat pe gigi acela de invidie - erau asa faine. Am reusit cu greu sa fac rost de cateva, aveam niste bile de metal (din rulment) si ma descurcam cu alea pe langa scoala. Infigeam monede in pamant asa denivelat, si cine le atingea erau ale lui.

Intr-un tarziu, dupa cativa ani, am primit cadou o cutie intreaga de limonine. Le dorisem atat de mult ca nu mi se mai pareau atractive acuma  da am pastrat multa vreme jocul acela. Era ca un soi de dame, jucai cu bilele si porneai dintr-un colt si trebuia sa ajungi in celalalt in salturi peste limoninele adversarului (pe care le luai parca).

Si radiourile RIC erau mortale.. alea mici albe, care mergeau cu o baterie R6 (pe vremea aia, acum se cheama AA) si cu o casca. Prindeam la ele cateva posturi locale (FM doar) inclusiv Radio Vacanta.
Si mai erau niste radiouri (mi-am dorit mereu unul si n-am avut, pana cand acum cativa ani s-a descotorosit un amic de lucuri vechi si am dat de o bijuterie din asta). Mi-e ciuda ca n-o am la mine acum - i-as fi facut o poza.
Erau ca o minge de fotbal asa, rotunde, prindeau doar AM si aveau doua rotite pe burta, una de acord si alta de volum. Nu statea la un loc decat daca il asezai pe inelul care era prins cu sfoara de radio. Inelul puteai sa-l si cari sau il varai sub radio si statea pe glaf la geam (acolo prindea excelent).

Si mai am un radio vechi, Selena.. rusesc, 19 tranzistori.. merge de rupe si acum la zeci de ani dupa ce a fost facut. Uoof 
Televizoarele Venus, Diamant, Sport.. Saturn! Aparatele foto Smena (mai am unul, Smena 9) veeechi - cu el imi facea maica-mea poze cand eram bebe. Inca merge, dar distorsioneaza putin imaginea (comparativ cu ce folosesc acum in mod curent - aproape ca ma simt prost ca am un aparat bun digital - parca sunt un tradator).

Precis imi mai amintesc una alta - Lady, multumesc pentru oportunitatea de a ma plimba din nou prin trecut 

[Little Rose]

nu am ajuns sa fiu soim al patriei, dar imi aduc aminte cum la gradinita ne incolonau ca sa mergem la monumentul eroilor si sa punem flori noi,fetele eram tare contrarietate de pozitia de drepti pe care o luau soldatii ce pazeau monumentul. chiar mai fugeam de la camin ca sa vedem daca sunt aceeasi soldati. sunetul fanfarei era deosebit. acum, nu imi mai atinge atat de mult coarda sensibila

nu stiu altii cum suntm dar imi aduc aminte ca impreuna cu ceilalti copii "din spatele blocului" strangeam bani si cumparam pliculete de zahar vanilinat. si-l mancam, sau bonmboane sticloase la kilogram, in pungi de hartie. ce mai mare deliciu, dar si greu de ajuns la el, financiar vorbind erau un fele de snacksuri carora le spuneam creeti.

voi ati prins camioanele cu ajutoare? ei bine, se faceau niste cozi imense si copiii se bateau pe jucarii. mama imi spunea ca nu am ce cauta acolo, dar impielitata din mine nu-mi dadea pace. privind in urma, imi e mila de ceea ce erau oamenii atunci, desi lucrurile nu s-au schimbat prea mult.

multumesc si eu lady pentru oportunitatea de a umbla in cutiuta cu amintiri

[ONLY DESIRE]

cred ca cele mai reprezetative obiceiuri din copilarie sunt purtatul cheii la gat...pe care,apropo,ai mei parinti o legau cu un elastic ....si doamne cate semne imi mai faceam in barba......si un alt obicei era plimbatul rotii de carucior cu sarma.ore in sir plimbam roata aceea,fara un scop precis....fara sa stim de ce ne amuza,insa cert era ca ne amuza teribil si tare satisfacuti eram al sfarsitul unei zile de "plimbat cu roata". cu mult mult drag imi amintesc iernile cand faceam in jur de 15 bulgari de zapada si jucam prinselea pe ei.pana in seara se faceau atat de alunecosi ca nu mai era chip sa stai in picioare pe ei........si atunci sa vezi veselie pe noi(in jur de 10 puradei),ca nu stiam cum sa ne mai adunam de pe jos.cat mi-as dori ca si copiii mei sa aiba parte de astfel de clipe.
   apropo de stilourile chinezesti......au fost cosmarul meu.nu exista saptamana in care copila cu parul balai din a treia banca sa nu aiba mainile pline de cerneala(asta dupa ce timp de 2-3 ore rontaiam-de emotie banuiesc-capatul stiloului,si ajungeam in final la pompita...care inevitabil ceda din cauza rontaitului meu insistent.
   mi-e un dor nebun de "v-ati ascunselea","de oina",de "ratele si vanatorii',"hotii si vardistii"...cate clipe de fericire mi-au adus si cate zambete reusesc sa-mi smulga si acum.acum insa...pentru copiii acestei generatii toate aceste jocuri nu sunt decat povesti nemuritoare,pe care le mai cunosc doar din povestirile parintilor ori a bunicilor!

[desdemona]

 
ca si sora mea..si acum zambesc cand ma gandesc la jocurile si nazbatiile vremurilor de mult apuse.
eu sparg gasca..ai mei nu mi-au legat cheia de gat ,dar nu mai tin minte cand mi-au dat-o.oricum am reusit sa o pierd o data la joaca:ma duceam cu patura toate papusile toate foantele pe care noi marele croitorese le faceam pe undeva pe langa blocul nostru,si in zapaceala mea am pierdut cheile(sus si jos).valeiiii ce bocite pe mine si vaituri,pana cand vad cheile mele la un vecin pe care nu-l suportam si ca sa-mi dea cheile i-am spus ca ii voi da 500 de lei.se pare ca ncii acum nu mi-am indeplinit datoria...atunci am uitat iar apoi mi-a fost rusine
avand responsabilitatea de a incuia usa si de a lasa totul ok acasa,pe la jumatatea drumului ma intorceam sa vad daca am inchis frigiderul,aragazul,apa.apoi inca o data sa vad daca am incuiat usa...ce mai..nu era de mirare ca alergam apoi pana la scoala
am avut si buze sparte pe la jocuri.."ascunsa"(noaptea si prin gradinile oamenilor),furatul de visine,ne udam cu sticlele,cani,seringi.Mai si fugeam de tiganci,nu ne faceau nimic,dar  spaima era mare si ma alegeam cu multe julituri ca fuga se facea cu al meu capusor intors in spate.
casa imi era plina de tot felul de bucati de material..numele meu era catalin botezatu...faceam o sumedenie de haine,ivatasem sa impletesc ca si bunica mea,faceam injectii cu apa colorata la toate jucariile,le puneam intr-o bancuta intoarsa cu capul in jos si spuneam ca este carucior,aveam un carton lucios pe care ma trageam prin casa,faceam stelute si tot felul de girlande pentru al meu pom cu o luna inainte.

acum totul este oferit pe tava..imaginatia nu mai este lasata in voie,totul se cumpara.parintii tineri sunt prea protectivi si gresesc,din prea multa dragoste.

pacat ca acum copii u mai sunt lasati sa fie copii...

[Semiramis]

aaa, da, am fost şi eu comandand de detaşament. arătam ca o varză în fusta mea de pionier care mereu era prea scurtă, cu atâta pampoanele albe în cap (nu le-am înţeles niciodată rostul) şi cu şosete albe până la genunchi. era tare mişto când noi, ca şi clasă premiantă făceam pe alţii mai mici pionieri înt-un cadru solemn. hihihi
voi adunaţi castane şi ziare? noi aveam normă. nu ştiu ce se făcea cu atâtea castane...aaaa, şi la ora de sport în clasa a Ia ne scotea în chiloţi negri şi tricou alb, alergam toată clasa prin curtea şcolii în chiloţi. hahahaha
hai să va mai pun nişte poze.

[Lady Allia]

 Eu mi-am mai amintit de Mentosane..., de desenele animate de sambata "gala desenelor animate"... ..., de autobuzele mari care mi se pareau ca zambesc mereu... ..., de Donald si ratustele acelea mari galbene..., de acuarele si de cerneala Pelican... .
 Am gasit pe internet niste fotografii...si m-am gandit sa le adun intr-o mini colectie...
 Aaaa, apropo de colectii...cati ati fost colectionari de timbre???  ...

 

 

 

 

 Ma bucur pentru ca stim sa ne amintim cu nostalgie de trecut..., de jocuri.., de cantecele...! Tineti minte cantecelele alea pe care le ziceam la numaratoare?
 
"echete bechete
  tu ku tu ma
 abi fabi demana
 expres puu pup
 now"

 ''din oceanul pacific
  a iesit un peste mic
 si pe coada lui scria
 iesi afara...dumneata''...

 Mai stiti si voi???

[burn_2_hell]

era frumos...inca sunt copil...dar nu asa cum eram pe la 8 ani...era foarte frumos...in vacanta de vara..ieseam la 7 dimineata afara...pentru ca mereu gaseam catelusii..pisicute...si le faceam ''casute'' din cutii..le dadeam sa manance...ne faceam din cutii ''magazine' unde incercam sa vindem limoanada.... ..nu prea am purtat cheie la gat..pentru ca in permanenta era cineva acasa..faceam multe nazbatii..era frumos..nu stiam de griji...aveam universul meu micut...unde eram fericita...mi`as dorii sa mai fiu asa...nu am mai iesit in fata blocului de cel putin 2 ani...iarna.ieseam in parc..imediat cum se asternea zapada...si faceam ingerasi...