cum sa te rupi de lume?

[androgin]

imi spunea cineva de curand cat de sufocanta i se pare relitatea inconjuratoare, societatea in genere...o persoana rebela, care refuza orice fel de bariera. "nu societatea ma are pe mine, ci eu o am pe ea"spunea.
In ce masura suntem animale sociale si in ce masura ne pune ea piedici?

[androgin]

"ea" adica societatea

[Paul]

pai daca n-ar fi societatea cu regulile ei bune sau rele, n-ar mai fi definit conceptul de rebel. El este produsul societatii in clipa asta, fie ca o recunoaste sau nu. Regulile incalcate sunt sursa rebeliunii, si totodata implementarea legilor e sursa societatii.

[Morticia9]

Pana unde ne poate "modela" societatea pe noi, si de unde incepem noi acest proces..

[androgin]

rebeliunea este deci, produsul societatii...si totusi, inainte de stat a existat omul, statul este creatia omului, nu? de aici rezulta ca a existat un om "prestatal", um om liber de atributiile, cerintele si limitele sociale...
in acest context, rebeliunea poate reprezenta ceea ce a mai ramas din omul primordial, relicva deplinei independente, cea de care vom fi pentru totdeauna privati.

pe de alta parte, trebuie recunoscuta importanta colectivitatii, si a regulilor, caci lipsa lor ar genera un haos total.
personal nu reneg prevederile societatii, insa cred in asa numitele legi universale, nescrise si eterne. a trai intr-o societate este un compromis pe care ni-l asumam, cei mai multi dintre noi in mod inconstient.

[julieta_iulia]

de ce sa te rupi de lume?! Potzi doar sa modifici regulile (intr-o anumita masura,evident!) Daca te rupi de lume ,traieshti in singuratate ceea ce este mult mai grav...deci...ai grija ce-tzi doreshti...

[Lory]

Eu m-am "rupt de lume" acum vreo 4-5 ani, si nu din vreun act de rebeliune, ci pentru ca pur si simplu am inceput sa percep lumea ca pe o amenintare la adresa mult prea fragilului meu echilibru sufletesc...
si de atunci, am ramas... "pe dinafara"...

[instinkt]

Observ acum ca fara sa vreau am patit acelasi lucru. Mi-am format un "echilibru" al meu, acea lume a mea de care spui si tu aici si din cate ma vad pe mine si ce se intampla cu mine, observ ca nu imi va fi usor si va mai trece o perioada destul de mare de timp pana voi putea sa ies din aceasta "carapace". Stiti cu ce ma hranesc in lumea mea ? Cu amintiri...

[Morticia9]

suna cunoscut.. chiar prea cunoscut.. acel "echilibru" dar care e aparent.. traiesti impreuna cu oameni dar nu comunici cu ei..nu ii lasi sa vada ca esti om.. refuzi sa crezi ca ar putea realmente sa tina la tine.. nu te lasi pe tine sa te mai dezvolti.. la inceput pare ok.. ma opresc putin.. nu o sa observe nimeni.. pare ca o cutie, o temnita..eee, dar daca eu nu pot iesi afara inseamna ca nici ce e afara nu poate sa vina sa imi faca rau.. si totusi tu esti cel intemnitat.. ramai in urma cu ceea ce se petrece sufletesc cu ceilalti(la modul de participare).. poti stii fara sa stii.. la un moment dat iti dai seama ca oamenii au devenit pentru tine un pericol.. daca ma sacaie cu intrebari, daca ma fac sa ma gandesc la ceea ce nu vreau, daca ma ranesc? problemele tale au devenit un tabu.. daca nu se vorbeste despre asta, inseamna ca nu exista.. ce daca.. pot trai fara sa particip.. fara sa inteleg cu adevarat uneori ca.. traiesc fara sa traiesc.. risipesc ceea ce am mai de pret-viata.. doar supravietuiesc

ei bine, nu.. am trait in tarasenia asta timp de 10 ani si stiu acum ca nu e o solutie.. cu greu, cu ajutorul prietenilor am reusit sa ma desprind de "salvarea mea" cea rece.. ceea ce ma facea sa ma tem de lume, de viata.. in schimb ma paste pericolul.. o alta problema ma impinge spre aceeasi veche inchisoare.. si de data asta prietenii nu mai sunt aici sa ma ajute..

Imi place melodia lui Nek "Se io non avesi te..." spune cam asa:

se Io non avessi te             Daca eu nu te-as avea pe tine
forse mi arrenderei             Poate ca m-as da batut
tu sei la prima che              Tu esti prima care
fa una viaggo dentro me    Face o calatorie in interiorul meu
e poi non molla mai            Si care nu nu se da batuta 
                                                     niciodata

sei io non avessi te            Daca eu nu te-as avea pe tine
forse vivrei a meta             Poate ca as trai doar pe
                                                     jumatate
e un uomo chiuso in se      Si un om care se inchide in sine
vegeta e non lo sa             Vegeteaza si nici macar nu stie
che se non dai non hai       Ca daca nu dai nu ai 
e ti convinci poi                  Si te convingi apoi
che solo non ce la fai         Ca de unul singur nu vei reusi

La fel de faina e si melodia celor de la Holograf "Chiar daca e greu":

Si unii-mi spun ca viata nu-i deloc usoara,
Dar eu am parerea mea.
E mai usor sa plangi,
Decat sa lupti, sa incerci sa faci ceva.
Da, da ...
Iar altii spun ca dragostea-i mereu amara.
Nici pe aceia nu-i ascult.
Nu va cred, nu va cred, nu va cred fiindca stiu ce-i dragostea de mai demult.
II:
Si vreau sa fiu mereu, in felul meu
Omul care-aduce soarele.
Si-o sa raman asa, neschimbat
Pana se vor duce zilele.

Refren:
Chiar daca e greu, chiar daca e greu...
Chiar daca e greu,
Eu nu voi renunta la ...
Chiar daca e greu,
Eu nu voi renunta nicicand la viata mea.
Ooo, la viata mea!

III:   
Sunt zile cand si eu ma tem ca mi-am pierdut speranta
Dar nu ma judeca gresit.
Nu te mint atunci cand spun ca ea speranta nu, nu a murit.
Oh, nu...
IV:
Dar vreau sa fii mereu, in felul tau
Omul care-atinge soarele.
Si sa ramai asa, neschimbat
Pana se vor duce zilele.

Refren:..

V:
Omule asculta-ma acum pe mine
Si crede-n vorba mea.
Viata ta e mai de pret, stii bine
Asa ca vreau, vreau sa crezi in ea !

Refren(x3):..

Si unii-mi spun ca viata nu-i deloc usoara...


Vreau sa cred in viata mea.. vreau sa fiu omul care aduce soarele in felul meu..

Aveti o reteta prin care sa evitam aceea izolare de lume(si de noi insine pana la urma) si sa traim fiecare clipa asa cum merita ...?

[helpless]

well,probabil k st cea mai nepotrivita sa scriu aici dar in acelasi timp cea mai "pregatita" s-o fac.de ce?din simplul motiv pt kre am ajuns la voi,la lovetime!e simpla povestea mea:am fost tradata de cei mai buni prieteni(pe atunci) si am pierdut totul!ABSOLUT TOTUL!!!!acum st in aceea perioada de kre tot vorbiti:IZOLAREA.....!stiti uneori e dureros knd ma gandesc k IN REALITATE chiar st singura.Pt k asta e sinonimul izolarii!Este adevarat ce spuneti:vorbesc cu oameni,stau printre ei dar nu-i las sa vada mult din mine,nu-i ii las sa se apropie.....mi-e frik k unul dintre ei sa nu ma raneasca,e greu sa mai ai incredere in oamenii!!!!!am reusit sa trec peste ce s-a intamplat,nu mai doare knd imi amintesc,in schimb raman cu aceasta izolare pe kre de multe ori nu o bag in seama in ziua de zi cu zi....!Totusi am realizat k nu se poate asa,nu pot continua in felul acesta si stiu k trebuie sa-mi revin,dar CUM???CUM SCAP DE IZOLARE???

[Morticia9]

Am o intrebare pt tine helpless.. una la care trebuie sa-ti raspunzi tie cu cea mai mare sinceritate.. Chiar vrei si chiar crezi ca poti sa scapi de izolare? asta cred ca e primul pas in cazul in care raspunsul este NU- sa ajungi sa raspunzi afirmativ.. daca raspunsul este DA atunci cred poti sa observi oamenii in special, lucrurile, viata de langa tine.. dar totul fara prejudecata.. sa vezi de ce a facut, ce consecinte are actiunea lui asupra altuia, sa vezi o frunza cum atinge pamantul fara a gandi procesul datorita caruia a facut-o.. sa vezi frumusetea de langa tine..

La mine a mers la un moment dat .. bafta

[Lord_Saladin]

 Cand devii izolat de lume far` de voia ta, atunci e durerea mai mare...
 Poti incerca sa te incui intr-un turn inalt, si sa vezi lumea de acolo de sus, dar intrebarea e urmatoarea: cand vei vrea sa cobori in realitate, vei gasi oare sau nu cheia ?

[Morticia9]

Daca e fara voia ta, atunci tu nu mai esti in stare sa incerci nimic.. ceea ce te incuie in turnul tau este cursul gandurilor tale care nu se pot "desprinde" de un eveniment, o convorbire, un esec, o intamplare.. Culmea este ca NU VREI si NU POTI sa cobori atata timp cat nu esti gata sa iei realitatea in fata asa cum e ea, fara indulcitori naturali sau mai putin naturali..

[One_last_dance]

Atunci cand stii ca ceea ce noi numim calatoria spirituala nu este una externa, incetezi sa te mai pierzi in lume. Iti dai seama ca nu lumea iti cauzeaza suferinta. Tu esti cauza.
Spiritualitatea autentica este calea catre inima ta. Ea trece prin toate temerile si amagirile tale. Ea nu este o cale de evadare.
Este o calatorie prin care treci dincolo de durerea ta, pentru a pune capat durerii separarii.