Hehe... vine Escu si le zice!

Pai daca tot a inceput... sa zic si eu vreo doua vorbe.
Dar ca orice post "care se respecta" are nevoie de introducere. Stiu eu pe cineva care, cunoscandu-ma in alt cadru decat pe forum imi spune "esti cu totul altfel in realitate" "si cum sunt pe forum?" intreb "cold as ice, baby" mi se raspunde. Hmmmm, asa sa fie oare? Sunt altfel si nu imi dau seama? Si intrebandu-ma eu de unde impresia cu pricina am inteles. Pentru mine "te iubesc" este extrem de special, am aproape un respect pentru astea doua cuvinte, poate pentru ca nu le-am auzit prea des, poate pentru ca le-am spus inca si mai rar, insa am un respect in sensul profund, al adevarului pe care il poarta in ele. Si va spun cu toata sinceritatea, VOUA generic, celor care scriu aici, nu va iubesc! Insa acest nu va iubesc nu inseamna ca nu-mi sunteti dragi, ca nu va apreciez, ca nu sunt langa voi sau ca nu v-as ajuta cu ce pot. Inseamna doar ca lovetime nu este viata mea si ca virtualitatea nu a luat locul realitatii. Pe scurt, inseamna ca sunt un om viu. Si da, nu cred ca am spus pe forum vreodata "va iubesc" sau "te iubesc" (nu ma refer la poezii). Pentru ca nu pot spune "te iubesc" decat fiind sincera. Iar a o spune aici ar fi o ipocrizie din partea mea, la structura mea interna si la felul meu de a fi. si daca a fi sincera nespunand "te iubesc" "esti minunat" etc etc creeaza o impresie "de gheata", so be it! asta sunt si ma asum.
La fel de sincer insa va spun ca-mi sunteti dragi si scriu mereu aici cu drag, asteptand sa vad fiecare ce a mai "aberat", ce a mai construit, acceptandu-va pe fiecare asa cum sunteti, nejudecandu-va in masura in care sunt in stare. Ma intristez uneori citindu-va problemele, ma bucur de bucuria voastra, dar seara, cand merg la culcare, nu ma simt nici impovarata de problemele vostre, nici fericita de fericirea voastra. Si imi ingadui sa sper ca e bine ca asa stau lucrurile si ca daca altfel ar sta lucrurile as fi la limita patologicului. Cuvintele de alinare atunci cand le scriu, le scriu insa din inima, si felicitarile sunt intotdeauna sincere, si entuziasmele mele, inclusiv nenorocitele de puncte la karma tot sincer vi le dau...
Fiecare de aici e unic, in felul lui, cu bunele si relele lui, de asta poate ma atrage forumul inca atat de mult dupa doi ani. Are fiecare ceva incredibil de frumos si de inalt in el, eu vad in voi mai ales potentialitatea, ceea ce puteti (putem) deveni, daca invatam sa cultivam curajul de a fi sinceri si de a fi noi.
Dragilor dragi, nu va iubesc, dar imi sunteti aproape. Nu sunteti viata mea, nu sunteti universul meu, dar sunteti o particica din ea. Pentru mine e suficient, ma face sa zambesc lucrul asta simplu ca suntem fiecare macar o particica din universul celorlalti. Nu vreau mai mult, nu vreau mai putin.
Stiu, azi sunt logoreica, si o sa ma iertati ca de fiecare data, o sa-mi iertati si sinceritatea, ca doar sunt... Lorelei. Ma inclin.