Bine/Rau

[Escu]

Cum definiti voi Binele ?
Ce inseamna "mi-e bine" ? detaliati putin "mi-e bine, dar poate ca nu e destul"
Va e bine? Cat de bine, si ce faceti pentru a primi "binele".


La fel si pentru Rau !

[Luli]

E greu de dat o definitie la ideea de bine -rau.
Ideea de bine-rau vine din perceptia fenomenelor raportat la constiinta din om.
In principiu,bine-rau implica echilibru.Cind acest echilibru se-nclina intr-o parte sau alta determina reactii din mediu asupra acelei persoane.Reactii la nivel de energie.Astfel,un om bun are incontinuu de-a face cu raul,"il atrage ".Si tot asa,un om rau are in jur mereu oameni buni,de care se foloseste.Binele/raul implica o "lupta " continua,aici,pe pamint.
Acei oameni care sint buni in inima si mintea lor nu judeca pe nimeni,ajuta,se vad pe sine in ceilalti,iarta,tolereaza,ramin calmi in mijlocul furtunii.Dar se iubesc in continuare pe sine,nu se sacrifica prosteste.Acesti oameni sint foarte rari,oricit de la limita ar fi,intotdeauna ies la suprafata prin conjunctura,nu in detrimentul altora.Acesti oameni imprastie iubire tuturor fiintelor.
Oamenii buni sint buni ptr ca au ales sa fie buni.
Oamenii rai sint rai ptr ca au ales sa fie rai.Totul vine din vointa,iar vointa incrincenata in lumea materiala a banului da numai suferinta poleita intr-o mare iluzie.
In general,intre extremele de mai sus,oamenii oscileaza in balanta bine-rau incontinuu,fiecare percepind diferit ideea de bine si rau,invirtind diferit roata bine-rau.In functie de interese,de parerea altora,de experienta de viata,oamenii sint descentrati continuu oscilind si alegind.
Ca sa revin,"mi-e bine " poate insemna ca celuilalt ii e rau,ca mie mi-e bine in detrimentul celuilalt.Este doar o chestie de perceptie.
Sint oameni carora nu le e niciodata bine de ajuns,care nu stiu clar ce vor sau care au un haos in minte,deoarece mintea lor le vorbeste incontinuu,ei nu gasesc niciodata pace in ei insisi.
Cumva,perceptia bine-rau este o iluzie,mai sus de aceasta perceptie realitatea este ca totul exista pur si simplu,ca nimic nu e bine sau rau.
PS:bine-nteles,persoanele de fata sint excluse.

[Escu]

bun postul tau, dar ai uitat sa zici despre tine...daca ti-e bine sau nu, sau daca primesti/oferi bine.

[catty]

hmmm...un subiect atata de controversat in mintea mea...
si ca sa intelegeti de ce...pentru ca ma incadrez in categoria

Sint oameni carora nu le e niciodata bine de ajuns,care nu stiu clar ce vor sau care au un haos in minte,deoarece mintea lor le vorbeste incontinuu,ei nu gasesc niciodata pace in ei insisi.

mai exact...stiu sigur si clar ca am mai mult decat poate uni isi doresc...stiu ca am mult mai mult decat suficient...atat material cat si sentimental...si totusi...putine sunt momentele cand consider ca imi e bine...putine sunt momentele cand nu simnt ca ceva foarte important lipseste...
care e consecinta...nimic nu ma multumeste cu adevarat...nimic nu ma bucura pe deplin...nimic nu ma mai face sa pot zice "sunt fericita"...

si acum va intreb...ar trebui sa zic ca imi e bine pt ca stiu ca asa ar trebui sa fie...pentru ca stiu ca logic asa este???...sau ca nu imi este tocmai bine pentru ca asa simnt???

eu inca nu am reusit sa ma lamuresc

raspunsul meu e cat se poate de personal pentru ca am vazut ca escu asta a cerut...despre conceptul de bine si rau...se poate face o intreaga dezbatere...care poate ar trebui inclusa la topicul filozofie

P.S.: pot spune ca dupa un craciun in familie si alaturi de sufletelul care a intrat in viata mea(fulg de nea - cum ii zice tata ) ma simnt mai bine

[Escu]

P.S.: pot spune ca dupa un craciun in familie si alaturi de sufletelul care a intrat in viata mea(fulg de nea - cum ii zice tata ) ma simnt mai bine

Si a uitat sa precizeze: ca datorita unora care tot trag de ea sa o scoata la ceai...zambeste mai mult decat o facea inainte...

[Lorelei]

Catty,

vreau sa-ti zic doua vorbe, asa personalizate cum sunt ele 
In primul rand nu conteaza in mod obiectiv cate avem, ci cum resimtim ceea ce aveam. Inutil sa te simti vinovata, e clar ca sunt lucruri adanci acolo care macina, poate nici nu le constientizezi inca. Stii cum e? Ca acei oameni care chiar atunci cand zambesc, zambetul lor are ceva extrem de trist in el. O apasare continua care nu tine de ceva punctual. Dar... stai linistita, in timp trece, vin altele tavalug peste tine, incepi sa simti, sa traiesti, nu mai ai impresia ca vegetezi... si chestia aia nedefinita care te face trista tot timpul trece...

Apoi, a propos de topic, "mi-e bine" mie imi inspira o stare calduta. Un fel de bine relativ, o medicritate pe care o acceptam din teama de rau. Acum depinde si de ton, uneori simt ca mi-e bine in sensul real, autentic, ca si cum as fi in adanc de mare, plina, intreaga, alteori mi-e bine in sensul asta marunt si ingust, un fel de "daaaa, lucrurile merg bine, jobul e ok, prietenii sunt ok, nevasta nu ma inseala etc" o insiruire din asta in care te convingi singur ca ti-e bine cand de fapt totul te enerveaza, dar nu ai un motiv concret sa fii amarat.

Mi-e rau la mine are doua sensuri: 1. mi-e rau fizic, nu ma simt bine, ma doare ceva sau imi vine sa lesin si 2. este o exclamatie care imi e caracteristica la o atitudine a cuiva care spune o gluma buna dar usor deplasata sau cu tenta sexuala, dar super buna poanta, era pacat sa nu o zica. Asta e reactia mea: "mi-e rau!" pe un ton putin afectat si razand. Pentru mine nu exista "mi-e rau" in sensul ala de toate imi merg pe dos, totul e cu curu-n sus, pentru asta gasesc alte expresii.

Si ca sa raspund la ultimele intrebari, mi-e foarte bine, in sensul ala plin si frumos si inalt si culmea e ca nu fac mai nimic ca sa primesc binele asta, e pur si simplu cadou de la existenta. cineva acolo sus ma iubeste. E drept ca si aici jos... 

[catty]

Si a uitat sa precizeze: ca datorita unora care tot trag de ea sa o scoata la ceai...zambeste mai mult decat o facea inainte...

imi cer scuze..intradevar...si acesta este un motiv ...si...multumesc mult
din pacate umbrit de faptul ca nu prea am putut onora invitatiile...dar...sper sa am ocazia sa ma revansez

Catty,

vreau sa-ti zic doua vorbe, asa personalizate cum sunt ele 
In primul rand nu conteaza in mod obiectiv cate avem, ci cum resimtim ceea ce aveam. Inutil sa te simti vinovata, e clar ca sunt lucruri adanci acolo care macina, poate nici nu le constientizezi inca. Stii cum e? Ca acei oameni care chiar atunci cand zambesc, zambetul lor are ceva extrem de trist in el. O apasare continua care nu tine de ceva punctual. Dar... stai linistita, in timp trece, vin altele tavalug peste tine, incepi sa simti, sa traiesti, nu mai ai impresia ca vegetezi... si chestia aia nedefinita care te face trista tot timpul trece...

iti multumesc mult   .... pot spune ca "m-ai citit" intradevar...zambesc...dar...nu cu adevarat...
nu mi-am pierdut speranta...sau mai corect spus...am inceput sa o recapat...stiu ca va fi mai bine...si stiu ca va veni acel moment in care ma voi bucura din nou de tot ce am...il astept si..incerc chiar sa il "grabesc" putin...


P.S.: escu scuze ca s-a personalizat un pic mai mult decat am vrut... 
       

[Escu]

nici o problema scumpa si draga mea prietena...pentru sufletul tau...oricand...fara a mai posta "scuze".

Ma inclin

[|ngerMorT]

Pentru mine sa-mi fie bine inseamna sa nu fiu stresata. Sa pot fi relaxata. Mi-e bine cand pot face un lucru care-mi face placere fara sa fiu presata de alte lucruri, cum ar fi un examen pe care-l am maine si pentru care nu am invatat deloc  , sau fara sa am in minte ganduri urate. Totusi, imi poate fi bine chiar si cu examenul ala, daca reuseste sa fie eclipsat de fericirea venita din alta parte. Mi-e bine cand ma gandesc la iubitul meu si la dragostea noastra. Ma linisteste, ma face sa realizez ca ma stresez aiurea pentru multe lucruri si ca imi provoc singura rau fara sa merite cu adevarat.

[Dedeiu]

Binele reprezinta un set de valori morale primit de la parinti, prieteni, etc. Evident ca daca tu din copilarie crezi ca a ucide oameni inseamna bine si numai asta vezi pe langa tine, chestia asta va fii un bine. Deci(in concluzie), binele este relativ.

[|ngerMorT]

Nu stiu pana la urma daca asta era intrebarea lui Escu. Pana la urma analizam ce inseamna "bine" sau ce inseamna "mi-e bine"... eu cred ca este o diferenta totusi.

Cat despre ideea expusa de Dedeiu, asa este. Si revenim la problema libertatii. Oare chiar alegem noi ce inseamna bine si ce nu, sau fara sa stim suntem influentati de forte externe ce actioneaza in inconstientul nostru? intr-adevar, daca de mic esti crescut in ideea "e bine sa dai in cap oamenilor de pe strada", probabil vei ajunge cand vei fi mare sa mai ai impresia asta. Totusi, nu esti chiar izolat de restul lumii, si restul lumii exercita si el o influenta asupra ta, astfel incat poti ajunge sa te "dezveti" si sa reconsideri ideea de bine.

[Luli]

Escu,am sa-ti raspund si o sa ti se para ciudat.Mie nu mi-e nici bine ,nici rau.Eu exist.Si-atit.

Privind setul de valori morale primite de la parinti sau prieteni,e discutabil.
Unii oameni sint rai pur si simplu,sint criminali pur si simplu.Si exista altii care vin de la orfelinat.Fara parinti sau prieteni.
Si sint altii cu parinti betivi sau batausi si care ajung sa aibe un suflet de o mare frumusete.Depinde .

[Escu]

Nu mi se pare ciudat.Te inteleg.Preferam sa spui mai multe despre acest "bine" si despre acest "rau".
Dar..toate la timpul lor...nu ?

[Luli]

Pai...iti spun mai multe,ce sa-ti spun?

[Luli]

mai exact...stiu sigur si clar ca am mai mult decat poate uni isi doresc...stiu ca am mult mai mult decat suficient...atat material cat si sentimental...si totusi...putine sunt momentele cand consider ca imi e bine...putine sunt momentele cand nu simnt ca ceva foarte important lipseste...
care e consecinta...nimic nu ma multumeste cu adevarat...nimic nu ma bucura pe deplin...nimic nu ma mai face sa pot zice "sunt fericita"...

Sa-ti traiasca fulgul!
" E destinul sagetii sa ajunga la tinta? Atunci tinta e moartea sagetii."
Omul isi doreste,implineste,merge mai departe,asta e.