"Gelozia este un lucru teribil :seamana cu dragostea,dar e contrariul ei:nu vrea binele obiectului iubit,ci dependenta lui si triumful asupra lui.Dragostea este uitare de sine;gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului,exaltarea eului despot,exigent,vanitos,care nu poate sa se uite si sa se subordoneze."
Henri Frederic Amiel.
Ce parere aveti despre citatul de mai sus?Considerati ca acolo unde este iubire ,gelozia nu isi are locul sau din contra?Oare credeti ca este vorba de nesiguranta atunci cand ne referim la gelozie sau poate doar de egoism?Este in cele din urma "flacara gloziei un ghimpe otravit chiar asupra noastra indreptat"?(Nietzsche).