Cred ca intrebarea lui Des este putin mai adanca. In sensul ca imi pare foarte real, sociologic vorbind. Atunci cand vina se imparte avem tendinta sa nu ne simtim vinovati. Atunci cand suntem vizati personal resimtim sentimentul de culpabilizare mult mai acut. Un exemplu concret: Nu ma simt vinovata ca arunc o hartie pe jos pentru ca oricum Bucurestiul e infernal de murdar si asta din vina tuturor (lipsa de civilizatie). daca insa am aruncat-o si un batranel m-a privit dezaprobator (deja sunt eu in cauza, nu bucurestenii in general) ma simt si vinovata si rusinata.
Sau si mai clar, omenirea e vinovata pentru discriminarile rasiale, e o vina colectiva, eu nu am nimic de-a face cu ea, culoarea nu conteaza, ba ma mai bat si cu pumnii in piept ca rasismul e o tampenie. Pana vine fie-mea acasa cu iubitul ei care e negru (sau arab) si brusc... parca nu mai e la fel... (asta a propos de prejudecati, mai degraba decat de vinovatii, dar ideea e aceeasi, diferenta intre general si particular).
La fel se intampla si cu comportamentul prosocial. Sau cu cersetorii. Cand cere un amarat in mijlocul metroului poate nu-i dau bani, dar cand vine in dreptul meu si imi intinde mie mana cu ochi rugatori m-a responsabilizat si aproape ca ma simt datoare... si ii dau.
Atunci cand generalul devine particular lucrurile se schimba sub ochii nostri...