Parasim, deci, Alexandria. Nu ma pot hotari daca imi place sau nu treaba asta. Orasul meu iubit. De ce, oare?
Mizeria portului e ca o moarte. O moarte a propriei fiinte, rostita de fiecare data cand repet cuvantul ALEXANDRIA, ALEXANDRIA...
Ma surprind acum privind cu o concentrare pasionata faţa cate unui amant pierdut prin acest teasc al placerilor gresit orientate.......
Intamplator imi amintesc de un batran camatar mai tot timpul beat, sforaind si tragand in piept, cu fiecare rasuflare, mirosul de balegar, de pamant, de excremente de liliac. Rigolele strazilor inecate de frunze si firmituri de paine muiate in pipi; cununi galbene de iasomie imbatatoare si stridente. Adaug, apoi, strigatele care rasunau in inima noptii in spatele altor jaluzele, pe strada aceea cotita spre port: bey-ul isi batea nevestele pentru ca era impotent. Zgomotul infundat de picioare negre si goale trecand in miez de noapte pe strada de lut copt de soare. Camerele noastre de pe LoveTime seamana cu niste balcoane pline de intuneric si de molii, si noi europenii, intr-un dezacord uluitor cu sanatatea animalica, inspaimantatoare, a arabilor din jurul nostru.
Imperecherile boab-ilor cutremura casele ca pe un palmier. Pretutindeni, văluri, ţipete, chiicoteli isterice, pe sub plantele de piper, nebunie si leprosi.....
Bani cazand in castronul de tabla al cersetorilor, franturi din fiecare limba: armeana, greaca, amharica, marocana, araba. Evrei din Asia Mica, din Pontus, din Georgia, etc. , mame nascute in satele grecesti de pe malul Marii Negre; comunitati doborate ca ramurile unui copac, lipsite de un trunchi - parinte, visand paradisul.
Lasam, deci, Alexandria, pe care am gasit-o istovita, ca o pasare gata sa se inece, aruncata pe tarmurile Mediteranei, cu sexul sfasiat........
Subiect: VANT LA PUPA - SARUTUL MARILOR (Citit de 324043 ori)
