Dupa cum am promis, am revenit. Insa la fel de nelamurita ca mai inainte. Metaiubirea, daca am putea imagina un asemenea cuvant, ar trebui sa fie o iubire despre iubire sau o iubire a iubirii (daca facem analogia cu "metalimbaj") sau ceea ce e dincolo de iubire, ceea ce transcende iubirea (daca mergem pe sufixoid ca atare).
Intuitia imi spune ca metaiubirea este de fapt fenomenul care se intampla atunci cand ne dorim atat de tare sa iubim sau sa fim indragostiti incat ajungem sa iubim ideea de iubire, ideea de a fi indragostiti si nu persoana de langa. De multe ori proiectam toate astea intr-o persoana, dar nu iubim persoana, ci iubirea, ne-ndragostim de dragoste, daca vreti...
Metaiubirea ca o iubire inspirata de o alta iubire sau o iubire retraita as vedea-o, poate, gandindu-ma la meta-roman, la romanul in roman (in sens gide-an), si atunci da, metaiubirea ar fi o iubire in iubire, un soi de potentare a unei vechi iubiri cu o noua experienta (persoana poate fi aceeasi sau poate fi diferita).
Hmmm... dificil efort de conceptualizare. Buna tema de reflectie!