...Eu...nu cred că timpul este irosit atâta vreme cât luptăm şi aşteptăm un ideal, un vis ! Dragostea este acel sentiment sublim care merită nu doar timpul nostru ci şi ceea ce avem noi mai bun în noi, în visele noastre, în paşii noştrii către fiecare zi care vine... Să ne mulţumim cu "coperţile" unui basm pe care îl visăm dintotdeaua este o mare greşeală, deoarece niciodată dublicatul unui sentiment nu ajunge la valoarea şi trăirea pe care ne-o va creea adevăratul sentiment...cel al împlinirii unui vis...iubirea!
...Toată lumea spune..."...ca poti astepta cat e nevoie...", dar majoritatea spun că "au dreptate in cazul in care exista iubire adevarata"...
...De unde ştiţi că nu veţi întâlni niciodată iubirea adevărată dacă nu o aşteptaţi?
...De unde ştiţi că merită sau nu dacă majoritatea se teme de aşteptare şi dezamăgire?
...De ce oare vrem să fim fericiţi fără ca măcar să încercăm să dăm vieţii şi timpului o şansă?
...Iubirea...merită absolut orice şi nimic făcut în numele iubirii nu este în zadar...nici măcar risipa de timp! Timpul poate trece benefic în viaţa noastră şi fără să ne fie teamă că vom eşua...Trebuie doar să ştim să îl folosim în folosul nostru şi în folosul unei vieţi frumoase!
...Eu...îmi amintesc că eram doar un copil..., un copil plin de zâmbet, de vise, de speranţe...! Visam mereu un prinţ minunat care atunci când mă va lua de mână să îmi cutremure lumea şi sufletul, să îmi facă genunchii să se înmoaie ca o gelatină...! Visam zâmbetul lui larg şi plin de încredere care mereu, dar mereu...ştia să mă ridice...!
...Primul meu dans...primul meu bal...l-am dansat cu prinţul meu imaginar! Înainte de a merge la şcoală unde avea loc balul...m-am îmbrăcat, am pornit muzica şi...l-am luat în braţe! A fost cel mai frumos dans, iar el...a fost cu adevărat acolo! M-a făcut să mă simt...invincibilă! M-a făcut să mă simt cea mai frumoasă..., iar ce s-a întâmplat cu adevărat la bal...nu a mai contat! Primul meu dans l-am dansat cu omul care trăia în sufletul meu, iar asta a contat cu adevărat!
...Timpul a trecut, dar el era mereu acolo! Stăteam nopţile pe balcon...,iubesc noaptea cu cerul negru...nesfârşit, cu stele..., iar luna...offf, luna o ador...şi uneori plângeam! Aveam şi simţeam acea nevoie de tangibil...vroiam să strâng prinţul meu în braţe şi...mereu pe cer strălucea o steluţă mai puternic, iar asta mă făcea să zâmbesc... Era ca un semn că el este şi într-o zi va apărea cu adevărat să îmi ţină mâna...nu va fi doar un vis frumos! Uneori priveam luna şi...speram că orunde este să o privească şi el! Era singura noastră punte de legătură..., iar eu o iubeam!
...În calea mea au apărut desigur mulţi "prinţi"...care m-au făcut pe moment să îmi pierd echilibrul intern şi să îmi doresc ca ei să fie "prinţul" meu..., dar nu au fost..., nu au fost nici măcar pe departe prinţi, sau persoane care să merite vreo lacrimă de a mea...au fost doar dorinţa aceea de tangibil care poate fi foarte periculoasă... De ce? Ne poate opri din drumul nostru şi ne poate face să trecem pe lângă adevărata iubire...!
...Drumul meu s-a intersectat destul de mult timp cu al altui om...Un om care mi-a fost prieten, mi-a fost confident şi despre care am crezut cu adevărat că el este prinţul! Dar uneori "straiele" exterioare cu care este înzestrat un om...ne amăgesc...! Adevărata valoare, adevărata îmbrăcăminte care îţi ţine de cald în vremea rea a vieţii este defapt....sufletul!!! Eu...nu i-am văzut şi nici nu i-am simţit sufletul în toţi aceşti 8 ani...falsului meu prinţ! Mi-am dat seama că nu este el când nopţile printre lacrimi de dezamăgire încă mai priveam luna şi îmi doream ca prinţul meu să facă steluţa să strălucească..., iar uneori...strălucea!
...Am luptat în continuare, iar faptul că în cele mai grele, mai negre şi mai dureroase clipe din viaţa mea am găsit "adevăratul meu prinţ"...m-a făcut să ştiu că în viaţă nimeni niciodată, oricât este de greu nu poate împiedica...IUBIREA...nici măcar timpul!!!
...Am aşteptat şi în aşteptare mi-am ratat cei mai frumoşi 8 ani din viaţă, dar faptul că acuma el este lângă mine...îmi dă puterea să zâmbesc din nou, să ştiu că orice este posibil, să ştiu că nimic nu merită regretat atunci când iubeşti şi eşti iubit..., îmi dă încrederea că oricum a fost viaţa mea până acum...a meritat!
...Iubirea...merită absolut orice dezamăgire până la ea, pentru că defapt singurul şi adevăratul sens în viaţă este iubirea...restul sunt derivate ale acestui sentiment, derivate care ne fac viaţa să merite trăită cu adevărat!!!
Subiect: Cat timp asteptam persoana iubita? (Citit de 11718 ori)
