Mă muşti, toridă, fix de cozoroc,
Când pedalez pe-al trupului bunceag,
Sondând genuni, măreţul ştremeleag,
Exonereaza toxicul amoc,
Idila noastră vrea să prindă cheag
Dar sentimente nu mai ţin pe stoc,
Demult, te adoram ca un flaimoc
Gibon, când atârnai în prepeleag
Şi, căţărat pe sânul tău vârlav,
Plonjam spre ochiul verde-obsidian,
M-ai transformat, cu geamătul sitav,
Din armăsar pur sânge în talan;
Azi părăsesc un orizont bolnav
Si alţii or să-ţi guste din copan...