Ba eu susţin că putem să ne gâdilăm şi singuri! Şi iată cum:
Înainte de a ne gâdila e bine să începem să râdem... "de noi înşine", fireşte. Şi râdem, şi râdem, până când râsul devine molipsitor, atât de molipsitor încât chiar începem să-l luăm în serios (asta însemnând că vom ajunge să râdem de râsul propriu). Când constatăm că nu ne mai putem opri din râs, ei, bine, atunci - dar numai atunci - e cazul să începem să ne gâdilăm. Cum? Simplu! Cele mai sensibile părţi ale corpului (la gâdilat) sunt coapsele, pe care e bine să începem să le lovim cu blândeţe, ritmic, pe măsură ce râdem. Şi, minunea-minunilor se va petrece atunci când porţiile de râs se vor împleti cu gâdilăturile coapselor (căci gâdilări vor deveni, în mod sigur). După aceea treceţi la torace. Şi tot aşa, mai cu blândeţe, mai cu câte o lovitură gingaşă, începeţi gâdilatul burţii, al coatelor etc. Şi dacă, din întâmplare, intră cineva în cameră, fiţi pe fază, nu vă opriţi, luaţi-l la gâdilat şi pe el, care (ca să vă facă pe plac) se va lăsa antrenat la gâdilat, în aşa fel încât după ce se va dumiri cu privire la ceea ce se întâmplă, chiar se va gâdila... Veţi vedea minunea-minunilor, că din această treabă poate ieşi ceva extraordinar, căci simţindu-vă bucuria vor veni la gâdilat toţi din casă. Carevasăzică acest gâdilat, asemenea căscatului, fiind "neam de cerşetor", toţi din casă, chiar şi prietenii (veniţi din întâmplare pe la voi) se vor vroi gâdilaţi, şi nu doar atunci, când vă apucă pe domniile voastre gâdilatul, ci şi a doua zi, şi a treia, încât gâdilatul poate devini jocul preferat al familiei (şi chiar al prietenilor).
Să-i mulţumim lui Iulian, că ne-a lansat această temă, cu oarecare motivaţie ştiinţifică, că, adică, ne-a dat prilejul s-o discutăm, dar mai ales să ne gâdilăm singuri, ca-n felul acesta să ne bucurăm, cu de la noi aprobare. Că dacă sunt tot mai rare bucuriile care ne vin de la alţii, măcar să ne bucurăm de bucuriile pe care ni le facem singuri, ori singuri în doi, ori, şi mai bine, în familie!
Am zis! Eu, când am simţit că mă cuprind indispoziţiile, spre a mă revigora am... făcut-o: m-am gâdilat singur! Şi-a mers! De aceea vă şi zic că merită să încercaţi. Vă garantez rezultatul...
Subiect: De ce un om nu se poate gadila singur ? (Citit de 4974 ori)