E cam personal adresata intrebarea, si putini [inclusiv io

] cred ca ar raspunde direct unei provocari.. De obicei intrebarea se lanseaza generic - fara ca membrii sa se simta direct vizati si fara ca raspunsul cerut sa vina ca indemn la 'spune ceva extraornidar de intim despre tine'.
Plus, prin forma adresata de tine - se presupun doua chestii simultan:
a) ca ai _iubi_ dar te-ai lasa sedus.
b) ca seductia e 'temporara' si oricum revii la partenera.
Daaaar.. nu cred ca mai e iubire acolo daca e sa inseli; adica poate esti implicat deja intr-o relatie functionala, dar daca stai exclusiv ca ti-e caldut si nu te mai leaga nimic de partener [esti disonibil] atunci nu cred ca e vorba de iubire.
Si probabil depinde si cat de mult te cunosti. Daca te apuca regretele, atunci.. probabil ca te simti vinovat fata de partenera; ai acceptat in sinea ta ca ea nu e suficient de buna pentru tine.
Sau poate iti dai seama ca ok, ai avut parte de o noapte minunata, totusi preferi partenera stabila din cauza ca ofera mult mai multe, mai cald, si n-ai nevoie de toate bataile de cap ale unei tipe doar bune si _atat_..
Sau vrei sa dovedesti ca oricat te-ar domina iubita si neavand taria sa-i tii piept, totusi mandria ta exista si poti s-o lovesti unde o doare mai rau [la posesivitate].
Samd.
Aparent iubesti mai mult partenera din vinovatie sau recunostinta.
Daaar nu sunt fundamente solide pentru iubire insa doar astea.
Oricum, imbarligata rau povestea

si oricum, nu mai e vorba de iubire cum ziceam.
Cel putin, cel care a cunoscut sentimentul de iubire, de 'mutat' in celalalt, cat de real si viu devine totul dupa aceea.. nu cred ca ar mai fi sedus.
Seductia e ca un foc ce arde, si e nevoie de niste vreascuri uscate pentru ca sa arda. De niste frustrari si resentimente adunate.. de o dorinta de a dovedi ceva [chiar si sie-si].
Axioma mea

Seductia exista daca si numai daca nu exista iubire deplina.
A, ca pretinzi ca iubesti, te lasi sedus si inseli, asta e furatul caciulii..