naturalete vs artificialitate

[androgin]

este dragostea, asa cum apare ea in conceptiile contemporane, un fenomen natural, sau indus, izvorat din nevoia omului de autocunoastere?
nu astept o eruptie de negatii...ganditit-va numai la rolul instinctului in vietile noasre. atata s-a vorbit despre dragoste si s-a adancit subiectul, incat, zic eu, risca sa capete amprenta "moarta" a concretului.
conceptul de dragoste - explicatie a relatiilor interumane, simplificata pana la absurd. am descusut-o pe toate partile, am experimentat-o, fara a ajunge la o concluzie clara, pana am cazut de comun acord a o accepta ca atare impreuna cu pachetul de trairi afective care o insoteste.  si totul de la instinct! de la pornirea noastra nebuna de adancire, de "sapare". Ma intreb daca nu cumva tot procesul asta de analiza profunda - sintetizari, generalizari, abstractizari etc, daca nu cumva a condus la denaturarea chestiunii in sine.

ce magnifica usurare sa avem pilda unui adam si a unei eve eliberati de concepte intortocheate si filozofii racolitoare!

[Paul]

atat de abstractizata dar atat de adevarata. ce conteaza androgin de unde vine? Cu ce m-ar incalzi daca as sti. Bine ca venit.

[umbre]

Sursa lucrurilor poate fi cea mai importanta, caci numai descoperirea ei poate duce la o explicare corecta a fenomenului.  In acelsi timp, insa, ea presupune o intorcere la origini, un regres care va sa zica...iar oamenii se feresc de asta (o superstitie banala, intorcerea e vazuta ca o involutie, ci nu ca ceea ce este de fapt - o regasire) De aici si dificultatea pe care o intalnim in a gasi raspunsuri concrete. Ele exista, dar, cum s-a spus mai sus, sunt bruiate de filozofii. Ne ingreunam singuri viata.

[Paul]

Apoi de unde crezi ca are origine iubirea. Banuiesc ca odata cu iubirea a aparut si adevaratul om. Primull gest de compasiune umana poate fi catalogat ca unn primordiu al iubirii. in rest...cum a evoluat... cum a ajuns la "forma "de azi este un subiect mult prea dificil de deezbatut dee noi. Nu putem deecat sa presupunem. Sunt totusi de parerea ca trrebuie sa ne bucuram dee iubire asa cum e. Mai putin conteaza cum a aparut ea. Si asta nu inseamna ca nu-mi pasa de unde a aparut...

[androgin]

"Banuiesc ca odata cu iubirea a aparut si adevaratul om."

Adevaratul om, cum ii spui tu, n-a existat (daca presupunem teoria ta ca fiind reala), decat intr-un anumit moment, atunci cand a avut primul gest de compasiune... momentul in care a inventat (sau a descoperit, depinde din ce punct de vedere privesti problema) iubirea. Si de atunci, in loc de a se "forma", a fost supus unui lung proces de deformare...si ajungem la ideea mea initiala, pe care foarte frumos m-ai ajutat s-o exprim - omul adevarat este de mult mort...l-a ucis insasi iubirea.

gata! subiect inchis....ai dreptate, e cam complicata treaba :shock:  

[viulian]

androgin, eu cred ca dragostea este ceva natural atata timp cat tine de tot ceea ce ne inconjoara; adica in mod cert dragostea lui iisus, sau lui buddha, sau etc.. nu era ceva artificial.

Insa.. cand vine vorba de oameni uzuali, cu alegerile lor oedipale, cu proiectii, cu inhibitii si dependente, fiecare cu bagajul lor de frustrari si fantasme, atunci da.. dragostea apare atat de rar incat o orice alta 'manifestare de dragoste' se poate considera artificiala.

[Luke]

Frumusetea unei femei nu rezida in hainele pe care le poarta, ci in imaginea pe care si-o creaza si senzatiile pe care le induce. Esti frumoasa pentru ca esti tu, nu pentru ca ai un ruj strident, un machiaj evident, tocuri inalte si fusta prea scurta. Esti frumoasa pentru ca sufletul tau este frumos; iar ochii tai sunt poarta catre el. Esti frumoasa pentru ca stii sa apreciezi naturaletea si simplitatea. Esti frumoasa pentru ca dragostea iti da o putere magica. Esti frumoasa pentru ca trasaturile tale sunt animate de pasiune. Esti frumosa petru ca esti tu. Si frumuseatea ta creste odata cu trecerea timpului.

[pokemon]

zzuzzu frumos ce spui tu...dr putini sunt barbatii care se uita la interiorul unei femei....majoritatea mor daca vad o fusta scurta si niste pantofi cu toc...deci...nu stiu ce sa cred...

[|ngerMorT]

Poate sunt putini barbati care gandesc asa, dar sincer de ceilalti nu ma intereseaza... ce vreau sa spun este ca pentru mine este important ca cel pe care-l iubesc sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt nu pentru felul in care arat. De ceilalti... nu ma intereseaza. Si mi-e greu sa cred ca m-as putea indragosti de acel gen de barbat care sa priveasca numai exteriorul. Asta pentru ca, la randul meu, privesc in primul rand sufletul.

[Semiramis]

iubirea ca şi cumul de sentimente este atât născută natural, din îndrăgosteală, cât şi artificial, dându-ne astfel impresia că iubim.

iubim atunci când nu ne interesează atât de mult ceea ce se întâmplă în jur atunci când suntem cu cel drag, deja când ne ruşinăm avându-l alături pe cel drag este un semn de întrebare dacă iubim sau ne-am indus sentimentul.

clar, din păcate nu ne găsim tot timpul perechea în cineva care să fie cel puţin egal cu noi: intelectual, material, spiritual etcetera...dar dacă iubim cu adevărat cele mai devreme enumerate, mai puţin contează.
aşa zic eu.