bine-ati venit, senor Juan!
v-am pastrat trupu-mi cel diafan.
poftiti, va rog, sa va alint c-un cant
si sa va sterg degraba izul de parfum si ruj
pe care mi-l aduceti tot mereu de pe la Iasi si Cluj!
.......................................................................................................
ti-am asternut asteptare
sub spectrul vremii si peste hotare
de chipuri moarte si de fiare.
nu stiai ca ficare-ti pas
cade pe un cuvant retras
din podul palmei mele,
din linii incurcate, grele.
nu-ti spun minic, nu ma repet...
mi-ai fost obsesie si mit.
ma mai ridic o data s-apoi plec.
.......................................................................................................
Subiect: mitul asteptarii (Citit de 3285 ori)