Ne ducem soarta zi de zi, ca pe-o desaga cu pietroaie,
Impinsi din spate sau franati, incet toti tragem de clopot
Manastiri pe doua bete, croind drumuri prin zavoaie,
Temple sfinte sau icoane, alergand la trap, cu ropot....
Renastem ne-ncetat, orice clipa orice ceas,
Ar putea fi ultimul, sau doar primul, cantam intr-un glas,
Un imn nestiut de multi, ce ne-nalta-nnobiland,
Orice urma de satana, inlauntru dormitand...
Pastem aprig din pasunea, prea-spurcatelor senzatii,
Infruptati doar de-ntuneric si-animalice porniri,
Alternand glasul de inger cu-animalice-altercatii...
Nastem zi de zi istorii croim drumuri din soptiri...
Inca n-am zis tot ce-am vrut, insa parca nu mai pot,
Ma impiedic de cuvinte, mi se-nnoada degetele,
Si-a iesit din poezie doar un ambiuu compot...
Avizat doar de bulimici, ratacind ingredientele
Subiect: compot (Citit de 1609 ori)
