uitarea

[umbre]

Spune psihologia ca oamenii uita de la o zi la alta mai mult de jumatate din lucrurile si fenomenele cu care intra in contact. Decisive in acest sens sunt preferintele fiecaruia si semnificatiile pe care ficare le da intamplarilor.
M-am trezit azi amintindu-mi un amanut aparent insignifiant a umei intrevederi pe care am avut-o cu mult timp in urma (au trecut luni de atunci). Un amanunt complet inutil atunci, dar care m-a ajutat sa-mi explic acum multe din problemele respectivei intrevederi.  Mi-am amintit ce uitasem instantaneu si totul s-a intamplat intr-un moment de plictiseala totala, intr-unul din acele momente in care te gandesti la toate fara a te gandi de fapt la nimic.
Daca pastram in subconstient urme a tot ce ni se intampla si a toate cu care intram in contact, cum se face ca de cele mai multe ori uitam esentialul?

[sebi]

Din cate stiu eu, in subconstient ni se pastreaza totul, tot cu ce intram in contact zi de zi , nu doar urme. Si acuma de ce uitam esentialul? ... fiindca in clipa respectiva nu ne-am dat seama ca este ceva atat esential, fiindca in clipa respectiva ne-am concentrat aspupra altor detalii, mai importante in acel moment. Cica subconstientul pt a memora se bazeaza cel mai mult pe imagini, si abia pe urma pe miros si sunete. De aceea cand gandim in imagini tinem mult mai usor minte, decat daca ai incerca sa memorezi mecanic.

[AL`Xandra]

O lacrima s-a prelins usor din ochii tristi si goi... un zambet crispat a inghetat pe un chip fara expresie... si dincolo de vartejul unei lumi nebune, intr-un colt de natura, o fiinta s-a ascuns sa isi aline sufletul, sa-si ingrijeasca ranile inimii, sa distruga amintirile mintii...





               ...uitand... ca sa poata zambi iar.

[just_a_tear]

 Citesc ceea ce scrie AL'Xandra si las ca din ochisorii mei sa se scurga just_a_tear...fara el viata mea este asa pustie,mi-a dorii in clipa aceasta sa uit esentialul,dar cum? nu pot... de ce? nu stiu...
   Uitarea_cat de mult imi doresc  sa uit...sa uit de mine,de el...de lumea-ntreaga...

[One_last_dance]

Singurul mijloc pentru a-l / a o uita este sa-l / sa o indepartezi din viata ta!
Cu cat vei auzi mai putin vorbindu-se despre el / ea, cu atat mai repede te vei vindeca.

[just_a_tear]

 Sunt constienta ca daca as reusi sa-l indepartey din viata mea as putea sa-l uit,dar problema este ca nu vrea sau mai bine spus nu pot sa-l indepartez de mine...Este greu ,chiar imposibil...

[Lorelei]

Am regasit topicul asta lasat in paragina  de multa vreme intamplator. Si el propune o discutie foarte faina: cum se face ca uitam deseori lucruri esentiale sau intamplari cu totul, ca si cum nu noi le-am fi trait ci altcineva. O explicatie ar fi ca atunci cand un lucru, detaliu, eveniment etc. intra in conflict foarte puternic cu eul nostru, cu orgoliul nostru sau cu credintele, valorile noastre organismul dezvolta o forma teribila de aparare care se numeste uitarea pentru a anula conflictul care fie afecteaza imaginea de sine, fie creeaza niste vinovatii imposibil de suportat. Acelasi lucru se intampla si cu lucrurile extrem de neplacute (ca sa folosesc un eufemism) vcare ne-au marcat, aceleasi mecanisme de aparare actioneaza si totul este "mutat" o vreme mai lunga sau mai scurta in subconstient. De acolo poate aparea la un moment dat, fie ca urmare a unei terapii, fie spontan, amintirea declansandu-se din motive care de cele mai multe ori scapa, insa cu siguranta nu sunt intamplatoare.
Sigur, la acestea se adauga uitarea "igienica" hai s-o numesc, care nu incarca creierul cu toate detaliile minuscule si inutile ale rutinei cotidiene.

[Maria]

    Da, ce-i drept si uitarea are mai multe forme sau este de mai multe tipuri. In general uitam usor cand mintea noastra gandeste mai multe lucruri odata. Oicum, ca-s importante sau nu, ele raman acolo in capsorul nostru si atunci cand ne asteptam mai putin ele apar, la inceput ca semne de-ntrebare iar apoi ca ceva insistent pe care incercam sa-l deslusim, asa pas cu pas. Mai greu de tratat sunt acele amnezii suferite in urma unui accident sub orice forma. In acel moment cred eu ca centrii nervosi se blocheaza, nu se mai produce o irigare normala a creierului, ceva sub forma unei paralizii. In aceste cazuri care sunt si cele mai dificile si de foarte lunga durata, se administreaza medicatie corespunzatoare, hipnoza sau de ce nu alte socuri.
     Uitarea este ,,normala'' daca nu-i persistenta si de lunga durata. Uneori este mai bine sa uiti sau sa te faci ca uiti tocmai pentru a nu dezvolta alte fapte neplacute.

[CLARA]

Acum cateva luni, cand a murit bunica mea , i-am spus tatalui meu printre lacrimi,ca cel mai bun dar pe care l-a primit omul e uitarea,pentru ca daca nu as uita cate putin din durerea aceea in fiecare zi ...ar fi cumplit.

[Semiramis]

uităm ceea ce este urât în viaţa noastră şi ne amintim ceea ce e frumos.

[Escu]

uităm ceea ce este urât în viaţa noastră şi ne amintim ceea ce e frumos.

uitam o perioada scurta de timp, cand ne lovim iar de ceea ce e urat, ne revin in cap acele amintiri triste si urate...

[pokemon]

eu nu pot uita ce a fost urat.din contra parca mai repede uit ceea ce a fost frumos in viata mea....poate ca unele amintiri urate preferam sa le ignoram....

[Semiramis]

uităm ceea ce este urât în viaţa noastră şi ne amintim ceea ce e frumos.

uitam o perioada scurta de timp, cand ne lovim iar de ceea ce e urat, ne revin in cap acele amintiri triste si urate...

aşa e...ne revin...