Oare cand ne ajunge un necaz... nu toti ne blestemam soarta si ii privim cu invidie pe cei bogati, dar niciodata nu ne-am gandit ca poate si ei ne invidiaza pe noi.
Cati dintre noi nu ne trezim dimineata si ne gandim ca nu ar fi rau daca am fi miliardari... sunt convinsa ca nu sunt foarte putini...
Si daca s-ar intampla acest lucru... cum am arata noi?
De ce sa generalizam... de ce sa credem ca doar "bogatii" pun pe sentimente "DISPRETUL" ?
De ce sa credem ca doar cei necajiti sunt asa pentru ca nu au furat niciodata si din putinul lor au incercat sa dea si altuia, pe cand un om cu bani nu ar face asta niciodata pentru ca (ne spunem fara sa ne pese)... banul trage in urma lui zgarcenia si avaritia iar dorinta de a avea tot mai mult si iubirea banilor duce la disparitia sentimentelor...
oare sa fie doar asa???Ce rost mai are viata daca ajungi sclavul banilor si uiti de tot ce se intampla in jurul tau?
Pana la urma cred ca nu e atat de important sa fii miliardar in bunuri.
Eu sunt deja miliardara si nu mi-am dat seama...
Am miliardele de zambete pe care viata mi le ofera, si miliardele de bucurii pe care mi le da universul familiei mele, si milardele de cuvinte minunate ale prietenilor...
Sunt multumita pentru ca in fiecare dimineata sunt trezita cu un sarut de la mama mea care imi pregateste masa in timp ce eu imi aleg cartile pentru scoala, inainte sa ies pe usa imi sarut parintii si toti o luam pe drumuri diferite cu zambetul pe buze ca am ajuns o noua zi impreuna...
_________ si daca averile materiale ar conta pentru mine, acum as fi cea mai fericita "fetita din lume"
Subiect: o anumita latura a banului (Citit de 3895 ori)