Era doar o gluma.

[Dedeiu]

Mi se pare o tampenie cand cineva te testeaza si apoi se ascunde sub "Glumea, era o gluma... ce te ataci?". De exemplu: El/ea:"Si.. parintii tau beau de sting?" Eu: "Nu!" El/ea:"Pai le-am vazut eu sticla de vin." Eu:"Care sticla?" El/ea:"Hai ma ca glumeam!". Tinta: Parintii tai beau? 

[CLARA]

Asta da coincidenta!...Chiar azi mi s-a intamplat o faza din asta.....O persoana pe care o cunosc de putin timp m-a intrebat acum cateva zile cu ce ma ocup.Si i-am spus...Dupa mai multe conversatii trag concluzia ca el nu crede ca e adevarat ce i-am spus.si incep eu sa ii explic ca nu am nici un motiv sa mint,ca daca asa se pune problema, desi m-as simti jignita, sunt dispusa sa ii raspund la orice intrebare care ar putea lamuri situatia.Respectivul insista, zice ca l-am mintit ....eu o tin pe a mea...Intr-un final, dupa ce am ajuns la capatul rabdarii si i-am zis ca nu mai avem ce discuta, ca eu nu mint si ca a intrecut orice masura , imi zice senin:" Hai mai, ce te superi asa...doar stii ca am glumit"
Asta m-a dat pe spate....imi venea sa il omor....

[digitty]

da da daaaa...si eu fac asa ceva... dar nu o fac asa finut ca in exemplul dat de Dedeiu

eu sunt lipsita de capacitatea de a avea limita in astfel de situatii...

ca sa fiu un picut mai explicita, pe langa:
"pey le-am vazut eu sticla de vin!"
tu:"care sticla? unde? nu beau!"
 mai bag si:
eu:"eheeee....ce sa zici si tu acum... Cine stie cati litri de tuica si de wiskey ai prin debara... stiu eu...nu e cazul sa faci pe nestiutoarea"
tu:"ce-ai mah? nu avem asa ceva!"
eu:" eeeeh na... da mah..bine..nu aveti...hai ca nu mai zic la nimeni ca sunteti o familie de betivi" 

nu ma pot abtine... dar intr-un final zic:
"ce naiba..te pui la mintea mea...stii doar ca nu trebuie sa ma iei in serios..." si eventual un "imi pare rau" 

[Zantiala]

E bine sa stim sa glumim - si sa primim glume, dar problema e ca adeseori diferenta intre gluma si jignire este aproape insesizabila....

Si aici, evident, intervine talentul... umorul, adica capacitatea noastra de a face pe semenii nostrii sa rada, sa zambeasca, fara sa ranim sentimentele nimanui. 

[serenity82]

Mie mi se intampla foarte des cu fostul meu prieten. Mereu imi zicea "in gluma", desi vorbea foarte serios, ca sigur mai am eu pe cineva pe aici prin Bucuresti, si cand incercam sa-i explic ca nu imi zicea ca ma atac si ca nu stiu de gluma ca sigur ceva nu e ok. Uneori eu folosesc "gluma" ca sa aflu ce imi doresc si daca persoana respectiva raspunde agresiv ii spun ca nu stie de gluma si sa nu mai fie asa uracioasa. Cred ca e o buna metoda de a explica uneori interesul nostru brusc pentru ceva.
Uneori nu e buna insa lumea nu mai stie sa comunice si de aici apare si nevoia de a folosi micile "glumite" ca sa poti sa-i transmiti celui de langa tine ce vrei. Mie imi place metoda directa dar cand nu merge o aplic pe cealalta.

[Just]

 Cam in orice gluma se afla un sambure de adevar,adica trebuie sa se porneasca de la ceva si cel care face glume de celor spuse de voi mai sus au un scop ,sa-si potoleasca vreo curiozitate sau mai stiu eu ce, iar daca indraznesti sa te superi inseamna ca ti-ai pierdut simtul umorului. Nu-mi place ! Ca sa gusti o gluma trebuie sa fie formulata ca o gluma si sa nu fie spusa cu scopul de a descoperi ceva ,de a jignim pe cineva. Eu nu degust astfel de "glume" si in cazuri din astea nu am catusi de putin simt al umorului.

 "Si parintii tai beau de sting?" . "NU! " . "Bine   ''

[digitty]

da...cele mai serioase lucruri se pot spun in gluma...


si in fiecare gluma zace un sambure de adevar...(unul mai mic sau unul mai mare...)