Un cantec mut

[katya1886]

                        UN CANTEC MUT

        Un cantec mut de pe buzele unui inger se desprinde
        Impletindu-se cu lacrimi arzatoare
        Care striga pline de disperare in singuratate,
        Caci nu e nimeni imprejur...
        Striga catre cer, alearga pe scarile visului
        Ce-l duc in jos desi par a urca.      
        E imens locul gol ce timpul
        In jurul sau panza o tese.
        Se bate miezul noptii si e tarziu
        Atat de tarziu ca nu se mai aude nici ecoul...
        Iata! Privirea-i blanda se stinge.
        Se adaposteste de furia clipei prezente.
        Mereu alearga... alearga...
        Desi vrea la piept sa stranga farama atentiei voastre,
        Buchete de zambete si inimi transparente.
        Dar nu e nimeni imprejur...
        Si pe pamant un inger plange singur.
                       sper sa fie pe placul vostru...

[valentina]

               Katya ai  versuri minunate,tu ar trebui sa scrii pentru tine,pentru ceea ce simti nu pentru altii.Nu esti singura,sa nu te simti niciodata singura,mai ales ca in jurul tau sunt oameni care te iubesc.
         Un alt inger isi deschide aripile
         Vrea sa te faca sa privesti intregul univers
         Cu ochi-ti minunati si tristi.
         Sti, uneori nu ne dam seama,ca in urma lasam "un desert de disperare",ne pomenim"prea goi si prea sceptici "intr-un tarziu...Ma bucur ca te-am citit,mai povesteste,mai compune ,te voi citi intotdeauna.

[katya1886]

            Imi curgi printre degete asemeni tacerii,
              Fugi cu toate clipele si zilele mele
              Vegheat fiind de dragostea asta enorma,
              In timp ce eu ma framant nelinistita
              Strabatand odaile, numarandu-mi pasii,
              Singura... cu gandurile muncite de dor.
              Ma prabusesc in amintiri confuze,
              Sarutand o fotografie veche
              Cu colturile rupte.
              Lacrimi imi curg, sterg rani ce se adanceau,
              Mereu spre tine alunec si nu mai pot
              Din vraja ta sa scap,
              Sunt sclava iubirii si nu mi-e dor de libertate
              Dar mi-e sete, intelege-ma!
              Mi-e sete de nopti petrecute in doi
              Plimbandu-ne sub mirajul lunii,
              Iubindu-ne ca doi nebuni.             
              Da-mi doar un semn sa pot sa cred
              Ca n-ai uitat...
              Iata-ma, cearta-ma, iarta-ma!

[katya1886]

                         FIOR

               Sunt un fior ce a uitat ca toti fiorii trec
               Ca furtunile verii,
               Lasand cerul senin si linistit,
               Ma joc sadica cu inima asta blajina,
               Incordindu-i strunele ca ale unei viori.
               Cad in adancul ei cuvinte dureros
               De crude, jefuindu-i credinta in ingeri.
               Sunt doar fior...
               Si sufletul tau tresalta de prea mult dor
               Purtandu-te pe aleile unui oras pustiu,
               Ti s-au frant petalele clipelor
               Fara sa poti sti in ce clipa am venit
               Fara sa poti sti cand voi pleca...

[Eve]

Ce folos sa-mi mai ascut ghearele
cand timpul se sterge umed inaintea mea
si resturile de tarana sunt mult prea departe
macar sa le sarut astazi?

Gropile… urca dincolo de cer
bolta s-a intors si-si muta bezna
peste palmele de piatra ale lumii
si eu ma catar si ma tot catar
iar urmele ard si lasa semne insangerate pe piept

As vrea sa sarut acel zambet plecat
as vrea macar sa-l recunosc
cand voi ajunge pe acoperis masurand linistea
as vrea sa-l  stiu, macar sa-l stiu