Mituri romanesti

[Zantiala]

Nu vreau sa judec lipsa de interes a unora fata de acest topic.

Depinde cum recepteaza fiecare acest spirit romanesc...
Depinde foarte mult de cum am crescut.. evident, cei care au avut sansa sa creasca intr-un mediu rural, sa cunoasca pe viu "radacinile" neamului, va privi altfel lucrurile decat cel care au crescut intr-un mediu mai cosmopolit, sa zic.  Depinde foarte mult de nivelul de receptare.

Cred ca si sistemul educational rominesc functioneaza pe premise gresite. Ce va intelege un copil de clasa a VIII-a din literatura romineasca , fata de operele ei fundamentale , de exemplu ? Va ajunge sa simta dispret, ca de altfel fata de orice alta lectura dificila care ii este impusa  la o varsta mult prea frageda...

[diana_nistor]

Fara a avea nici macar indoiala unei eventuale epuizari a imaginatiei mele sau finalitatea ca rezultat al fuziunii seducatoare cu Zantiala, sau scurta criza dionisiaca a lui Semi, plec trista spre o alta balada - mit al neamului meu.
Poate am mintit frumos despre "Miorita". Asta nefiind arta, ci bufonerie, o trista bufonerie. Explicatiile ori scuzele aici se exclud. Fac abstractie de inalta exigenta a eventualilor cititori si savarsesc cel mai imoral lucru: scriu fara talent sau de mantuiala. Eventualele elogii ale criticilor sunt nule pentru ca lipseste din mesajele mele talentul si pasiunea de adevar.

Mesterul Manole se zideste pe sine insusi, pentru ca, dupa cum stim, in spiritualitatea noastra, eul spiritual era barbatul, iar eul carnal - femeia. Manole se da pe sine insusi, pentru ca altceva sa se poata intruchipa.
Nu-i asa ca suntem foarte mandri de acest mit?
In ceea ce priveste destinul nostru, ne spune Mesterul Manole, e de neinchipuit ca ai putea construi ceva fara sacrificiu. (sublinierile ne diferentiaza de versiunile balcanice ale aceluiasi mit). Nici o zidire durabila nu e posibila fara jertfa, jertja creatorului insusi. Ca o speculatie, Mesterul Manole isi incepe constructia pe un zid parasit si neispravit. Trist si adevarat este, insa, in semnificatia oarecum dedusa a baladei, ca Manole este ucis a doua oara, de data aceasta de insasi manastirea pentru care s-a sacrificat.
Cate frumoase manastiri au la poalele lor fantani de neuitat?
In jurul acestei presupuse fantani de intelepciune (mitul Mesterului Manole) se vor ridica schelele inalte ale unei exegeze talmudice ivita pe locul caderii mesterului.

Hei, Zantiala!  - manastirea sau fantana?

[diana_nistor]

Zantiala!
Simt ca abia am inceput acest topic si mi-e teama ca atentia unora sa nu inceapa sa ne paraseasca. Dar fiindca respir mai usor intr-un aer impersonal in aceste vremuri neverosimile ale LT, nu imi ramane decat sa ma resemnez cultivand "sublimul" intr-un spatiu apasat de simtul exagerat al ridicolului.

Imi aduc aminte ca pe vremea copilariei mele, la Paste, era o formula in legatura cu ouale: "ori pe luate, ori pe mancate!" , "pe vrute" nu tin minte sa fi trait vreo zi.

revenind la topic,
MANASTIREA, Zantiala. De ce?
Fantana "fara somnu' " de la poale e numai consecinta mandriei "artistului" in fata stapanitorului. Caci daca Manole era umil, el ar fi coborat domol pe schelele pe care nimeni nu i le-ar fi tras. Manastirea ce incepea sa-i apartina e cea mai frumoasa, iar el tinea mai mult la ADEVAR decat la VIATA. Si poate mai mult la DEMNITATE decat la ADEVAR....

(ia, uite, ceva ce se potriveste zaiafetului acestor sarbatori!): 

                "Bea câmpia ploi vărsate,
                Pomii sucuri beau din ea,
                Marea bea din rîuri late
                Soarele din mare bea.

                Luna bea raze de soare,
                Totu-n fire bea mereu—
                Numai eu să nu beu oare? 

                Taci şi lasă-mă să beu!"

[valentina]

   "Noua mesteri mari in frunte cu Manole,se leaga sa ridice o manastire pentru un domn ambitios si cu suflet rau,dar cu dezvoltat simt artistic.Indiferent daca e vorba despre domnitorul Neagoe Basarab si de Manastirea Argesului,in balada acest fapt e numai un pretext pentru a prezenta motivul jertfei artistului si tragedia mesterului Manole."
  Acel loc unde se hotaraste sa fie ridicata Manastirea,parca era blestemat,nelasand sa stea in picioare zidurile ridicate.Cele ridicate peste zi se surpau noaptea si,conform unui stravechi rit magic,se cere o jertfa,un sacrificiu omenesc (un copil,un trecator,femeia iubita).In aceasta balada,sortii cad asupra sotiei celui mai bun mester.Dragostea lor fiind asa de puternica,natura insasi se alatura lui Manole pentru a o impiedica pe Ana sa ajunga la locul unde viata ii este pecetluita.Nimic din toate stihiile naturii n-o impiedica pe Ana sa ajunga in acel loc,unde sarmanul Manole e silit sa-si ingroape de vie Iubita."O suita de dimnutive reliefeaza duiosia si dramatica tensiune sufleteasca a aceluia care-si jertfeste bucuria si dragostea pentru reusita artei sale."
  Astfel jertfa infaptuita,toti vedeau mandra Manastire cum isi ridica falnic turnurile spre cer,insa Manole isi traieste inca tragedia:"Dar, pe cand lucra,/ Tot mai auzea/Un glas ragusit,/Un vaiet topit:/-Manole,Manole,/Mestere Manole,/Zidul rau ma strange..."
  "Balada se caracterizeaza prin impletirea maiestrita a liricului cu epicul si dramaticul.Impresioneaza figura mesterului framantat de realizarea operei sale,care-si jertfeste dragostea,apoi se prabuseste,pentru ca aspira sa creeze o alta opera,Mult mai luminoasa/Si mult mai frumoasa."

[Semiramis]

este un mit al jertfei, un mit al părăsirii de sine şi a ceea ce a avut mai drag manole, ana. copil fiind aşteptam o continuare a baladei în care manole bea apă vie să învie şi o dezgroapa apoi pe ana fugind în munţi de furia lui negru vodă. apoi, crescând, am comentat "meşterul manole", l-am analizat pe la olimpiade, el încăpăţânându-se să rămână în fântâna lui.
ca şi creator, manole a trebuit să facă o alegere: iubirea sau opera. cum numai în poveşti se întâmplă, şi nu în viaţa reală, manole a ales obiectiv: opera lui. dar acum vine întrebarea mea: manole nu cumva a fost subiectiv şi egoist? a ales preamărirea terminându-şi creaţia şi sacrificând femeia care îl iubea şi îi aducea merinde? apoi dându-şi seama de pierderea căldurii pe care numai un om o poate da, într-un momet de disperare îşi caută sfârşitul aproape de cele două iubiri ale sale: mânăstirea şi femeia ana...

[diana_nistor]

Poate asa se intampla lucrurile si in forumul LT, adica "incepute si neispravite" ca si zidurile pe care a inceput constructia Mesterul. Pentru ca "mesterii" initiali pleaca sa ridice alta manastire, "mai frumoasa". Exista, in orice caz, si la noi, graba deseori stricatoare de a parasi initiative inca neaduse la indeplinire in schimbul unor himere, cateodata fertile. Dar, ca intotdeauna, alternativa exista.
Si, revenind la topic: Manole era obsedat de constructie, si putea plati pretul cerut. Eu cred ca mereu si mereu "mesterii" vor sa construiasca ddar nu au puterea de a se jertfi. Sacrificarea Anei nu e decat amanarea propriului sau sacrificiu.
Egoist? Era atat de egoist si innebunitor gandul lui Manole pana acolo incat nici el nu mai credea ca ar putea face o constructie mai frumoasa, dar cred ca o spunea pentru a fi liber, pentru a-si pastra propriile disponibilitati intregi...

[valentina]

        Eu zic ca si in viata reala se intampla asa.
        Parca era vorba de marele nostru poet Eminescu. Si-a sacrificat iubirea pentru a compune cele mai minunate versuri.Il iubesc pe Eminescu ,imi place tot ce este Eminescu.
       Zantiala si Diana_Nistor,voi spuneati ceva de Eminescu.
       Sunt multi oameni care renunta la ceva ce iubesc...precum Manole,Eminescu si altii.(Sper ca sa nu fi aberat,si sa fi raspuns corect.)Corectati-ma daca am gresit.

[LiaRomanov]

baciul care se lasa ucis este simbolul jertfei, dar aceasta jertfa a capatat, in sanul poporului roman, si o conotatie de conformitate. cel care se lasa sacrificat sufera de o delasare groaznica, este impovarat de sentimentul ca nu se poate lupta cu destinul sau cu divinitatea, care i-a construit astfel povestea vietii. asa am facut si cu rusii, am crezut ca nu avem nici o scapare...