Buna Marin,
Te inteleg foarte bine prin ce treci.
Desi eu prieteni am - foarte putini, e drept - dar adevarati - uite ca si eu sunt fara prietena, si stiu cat este de greu la aceasta varsta sa nu ai pe nimeni, sa nu ai cu cine sa te distrezi, cu cine sa iesi sa te plimbi in parc, etc. Stiu cat e de greu sa ai un suflet plin de dragoste si sa nu ai cui darui. Cunosc prea bine aceste sentimente.
In orice caz, nu este un capat de tara. Sperante sunt intotdeauna, sa stii. Tot asa cum sunt baieti fara prietena, sunt si fete fara prieten, si inca fete cuminti si bune, ce asteapta doar sa le descoperi. In ceea ce priveste amicii, trebuie sa stii sa iti alegi foarte bine prietenii. Unii te pot ajuta, altii te pot infunda. Fiecare om lasa o urma in sufletul nostru.
Eu sincer prefer asa, sa am foarte putini prieteni dar care sa imi fie apropiati ca fratii, decat sa am o "gasca" dar care sa ma paraseasca la primul necaz. In plus, natura preocuparilor mele ma face mai putin susceptibil de a ma integra in "gasti" , ci mai degraba in grupuri, asociatii, etc. Oricum, daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva... sa stai de vorba cu un om care trece printr-o situatie oarecum similara, trimite-mi te rog un mesaj privat.