despre el...si despre viata

[amelie]

De multe ori viata mi-a dat senzatia ca zbor...credeam ca eu sunt pasarea care a ajuns cel mai sus....ca mai am un pic si ating norii ,soarele.Credeam ca toata aceasta fericire exista .Dar,uite ca acum sunt dezamagita de viata...sunt pasari mult mai ridicate in slava cerului,pasari care iti picura pe aripi tristete,oboseala ...si atunci incepi sa ai cadere libera si in aceasta cadere ti se perinda prin fata ochilor lumea ta pe care o credeai perfecta .El...sau viata m-a dezamagit?poate impreuna si-au unit mainile si mi-au aratat ca totul este o iluzie...

[Alia]

Pai chiar zburai Amelie....fericirea a existat, dar nu a durat. Altitudinea la care zbori, nu cred ca are prea mare importanta. Uneori mai sus, alteori mai jos, mereu vei avea insa, zborul tau. Nu stiu daca a fost o iluzie, dar a fost, cu certitudine o experienta. Zborul tau va fi, uneori in solitudine, alteori impreuna cu o persoana, dar...mereu vei zbura. Nu inceta sa zbori.... Lumea nu este perfecta, niciodata nu va fi, va trebui sa dobandesti iscusinta de a zbura pe orice fel de vreme, indiferent de intemperii, dar asta se invata in timp. Iti doresc sa ai mereu zborul lin si vreme prielnica....

[amelie]

Imi amintesc visele pe care le aveam in copilarie...cele in care visam ce vreau sa fiu cand voi fi mare...eu visam sa fiu pictorita ca sa desenez lumea in culori...acum as vrea doar sa fie singurul domeniu in care m-am inselat...dar nu-i asa...eu vorbesc mult despre el si, de fiecare data cand ii rostesc numele, vocea imi devine nostalgica...asa ca nu mai ramane prea mult loc pentru indoieli...pentru indoielile mele ...cum fac eu de am atata curaj cand e vorba de ceilalti si atat de putin cand e vorba de mine?

[Lady Allia]

 "cum fac eu de am atata curaj cand e vorba de ceilalti si atat de putin cand e vorba de mine?" - iubeşti, iubeşti adânc, sincer, fără speranţă, cu tot sufletul şi asta te face să laşi loc de speranţă...să laşi loc acelei fraze..."poate..." şi asta este scuza ta acum, dar dacă te simţi nefericită, dacă simţi că nu eşti împlinită şi iubită aşa cum aştepţi...curajul va veni pe parcurs..., iar eu de sufletul şi curajul tău minunată fată...nu mă îndoiesc!

[Alia]

   Este firesc sa fie asa! Cand vorbim cu ceilalti si despre ceilalti suntem usor pragmatici, putem privi altfel lucrurile, mai detasat, la.."rece", cand este vorba , in schimb, de propriile experiente, le percepem acut, simtim fizic trairile, sentimentele, durerea, nu mai putem fi obiectivi.... Sunt trairi firesti, absolut firesti, si cei mai puternici simt la fel....
    De-a lungul timpului am invatat un lucru, sa nu renunt niciodata la visele mele, ele pot fi modificate, adaptate, dar niciodata inlaturate, abandonate....

[amelie]

nici eu nu vreau sa renunt la vise...si nici la credinta ca, poate , candva le voi implini....macar pe cele mai frumoase dintre ele.
Curaj insa....hm, greu  de asociat curajul cu fiinta mea...poate cand este vb de altii, asa cum spuneam. cand e vb de mine....mi-l pierd repede!

[Alia]

Puterea este in interiorul tau, ameli...trebuie doar sa incerci sa o descoperi si pentru tine, nu doar pentru altii... Cu siguranta vei reusi....

[bebe andrutza]

Poate ca niciodata nu va intelege cat inseamna pt mine, cat de mare e iubirea mea, nici toate cuvintele din lume nu l-ar face sa inteleaga...pot sa-i arat totul doar daruindu-i iubirea mea, sa-l fac sa inteleaga ca este singurul din viata mea, singurul care conteaza....cum sa-l fac sa inteleaga ca fara EL nu as fi Eu  

[sunshine]

va intelege, atata timp cat il vei putea face sa aibe incredere in tine , va sti cat de mult il iubesti, va simti ca este totul pt  tine , asa cum tu simti si stii ca fara el nimic nu isi are rostul