10 Octombrie, 2025, 05:17:45 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: cateodata  (Citit de 8550 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

02 Aprilie, 2007, 02:23:28 p.m.
Citit de 8550 ori
Offline

Lady Allia



cateodata simt ca ma privesc printr-o fereastra
de oglinzi.
nu vad nimic decat ochii goi ai unei amintiri
din mine;
speram doar uneori sa nu existe geamuri la ferestre
mi-e teama de cioburi ...
le simt uneori inundandu-mi buricul degetelor
pana in sange.
cateodata simt cum fereastra se ingusteaza si uita
sa ma respire prin aerul din afara mea ...
ma atinge doar cu lumina
din ochii celui care doarme atat de frumos
iubindu-mi pana si in vis viata!



03 Aprilie, 2007, 08:29:58 p.m.
Răspuns #1
Offline

amelie


cateodata simt ca pasarelele canta doar pentru mine ...
si-mi vine sa alerg de fericire
cateodata simt ca soarele rasare doar pentru mine...
si-mi vine sa cant de fericire
cateodata simt ca zambetele oamenilor sunt doar pentru mine...
si-mi vine sa dansez de fericire...
cateodata simt ca iubirea din sufletul lui e doar pentru mine...
si-mi vine sa ma culc in bratele lui si ...sa raman acolo toata viata...
dar asta se intampla doar..cateodata. ::)
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

05 Aprilie, 2007, 07:37:37 a.m.
Răspuns #2

wanderer

Vizitator
De ce plangi,iubito ?
Printre genele cu roua
Intrebari sclipesc
Bleu si galben ,mov si verde
In ochi stralucesc
Cand oftezi
Zbor inimioare
Frante de dorinte
Zboara-n jurul meu
Haihui
Mii de gargaritze
Vino-n ‘coa
La mine-n brate
Sa te strang un pic!
Si sa stoarcem supararea
Colo-ntr-un ibric
Si –o vom scurge in ghiveci
Florile s-o bea
Si-ti vor da in schimb,
Precis,
Veselia ta !
Iubite,
Vreau sa plang si gata.
De ce nu ma crezi ?
Cateodata ochii mei
Vor sa ploua !
Vezi ?

05 Aprilie, 2007, 08:51:56 p.m.
Răspuns #3
Offline

Alia


Sensibile ganduri.... pe care le inteleg.."cateodata" :-*

05 Aprilie, 2007, 11:50:11 p.m.
Răspuns #4
Offline

Lady Allia



Plâng de drag de culori...
"bleu si galben ,mov si verde"
lacrimi printre gene
si curcubee de întrebări
întrebări despre noi,
întrebări despre unicorni
ce visează stele
şi vreau cu un sărut
să mi le prinzi în păr,
iar eu să zâmbesc...
Plâng de dor de drag de tine
când simt cum plouă
cu iubire peste mine
şi întinzând pălmile
îţi mângâi chipul...sărutând lacrima...
ce plouă atât de frumos
din ochii tăi...
Hai...să adormim pe curcubee
şi să numărăm stelele
dintre gânduri...


06 Aprilie, 2007, 04:36:14 p.m.
Răspuns #5
Offline

Morena


Cateodata...simt ca ma sfarsesc...
Candindu-ma cat il doresc...
Cateodata...simt c-as pleca...
Sa nu mai simt durerea grea...
Cateodata...as renunta...
La iubirea mea...
Dar intodeauna ma intorc...
Nu pot sa dau la totul foc....
sunt fapte multe ce vor sa demonstreze ca un singur moment de tacere e mai dureros decat 100 de fapte ce-ti dau placere

09 Aprilie, 2007, 01:28:11 p.m.
Răspuns #6
Offline

katya1886


             Cateodata,   
             Se-ntuneca zarea si furtuna cuvintelor
             M-apasa, ma arunca-n pustiul foilor
             Si plang...
             Au razbit spre mine si fulgere
             De mi-au luminat soarta o clipa...
             Sa-mi soarba sangele, puterea, zilele
             Si tot nu voi sti ca viata e un vis,
             Doar o oaza a desertului interminabil.
             Cateodata... simt ca traiesc...TRAIESC!
             Ce clipa sfanta... cand imi inteleg
             lacrimile, noptile macabre ce ma-mbie
             Spre taramuri ce nu vreau a le cunoaste... 
             Si atunci ma inalt catre tine Doamne...
             Iar tu de fiecare data ma imbratisezi
             Lasandu-ma sa ma mai nasc o data,
             Si inca o data... si inca o data...
"... un suflet de nomad cu nostalgii sfasietoare, ma incindea dorul de duca, ma infrigura ispita plecarilor spre necunoscut."

11 Aprilie, 2007, 09:56:32 p.m.
Răspuns #7

wanderer

Vizitator
Cateodata am senzatia ca vrei sa mai vii ,
Alteori am senzatia ca vrei sa mai pleci ;
Cateodata vreau ca aproape sa-mi fii,
Alteori vreau sa te pierd prin ploile reci .

Ratacesc de zor intre copertile sufletului tau
Fara sa stiu de ce caut , si ce caut in cuvintele tale ,
Tu insuti un cuvint complicat si ciudat
Ce nu-si gaseste locul in fraze banale .

Cateodata vreau sa-ti vorbesc neincetat ,
Alteori vreau ca sa-mpart tacerea cu tine ;
Cateodata inteleg tot ce inca nu ai rostit ,
Alteori nu ma-nteleg nici macar pe mine.

12 Aprilie, 2007, 01:21:30 a.m.
Răspuns #8
Offline

Lady Allia



Înţelege-mă atunci pe mine
şi tăcerea prin care
încerc să rămân până la asfinţit
să îţi sărut chipul înaintea lunii
înţelege atunci cuvântul nespus
şi mâna care îţi lasă mângâind atâtea amintiri...
înţelege-mă pe mine în tăcerea mea
şi lacrima...
uită să o vezi atunci când prin căderea ei
câteodată...sparge tăcerea...!



12 Aprilie, 2007, 10:17:16 p.m.
Răspuns #9

wanderer

Vizitator
Privindu-te,
aud inima-mi batand mai cu putere
iar buzele-mi rostesc mereu
aceleasi cuvinte...te iubesc.
Iubindu-te,
sufletului meu aduc tribut
iar acesta cauta necontenit,
sa-ti aduca albastrul din marea
pe care o vom privi,
tinandu-ne de mana cand ne vom regasi.
Sarutandu-te,simt de fiecare data
ca mi s-au implinit toate dorintele
iar sufletul meu,
cauta necontenit sa-mi reaminteasca
de albastrul din privirea ta.
Imbratisandu-te,
m-apropii mai mult de fiinta de care
vreau sa fiu nedespartit.
Mingaindu-te,
imi transmiti mereu aceleasi sentimente
si energii si astfel inteleg
mai mult si mai bine dragostea ta,
decat ai incerca sa-mi spui cateodata....in cuvinte.

13 Aprilie, 2007, 01:18:32 a.m.
Răspuns #10
Offline

Lady Allia



atunci...să tăcem...
câteodată tăcerea ştie să spună mai mult,
iar în mijlocul ei
doar sufletele vorbesc aşa cum ştiu ele
iubind iubirea...
ticăiesc în emoţii suspendate pe buze...,
în mâini,
în ochii,
între noi...să rămânem noi şi tăcerea
să nu auzim clipa dimineţii când nu mai rămâne decât...
amintirea şi noi...în mijlocul ei...câteodată!




Mulţumesc wanderer pentru că ai poposit şi la acest topic şi l-ai îmbogăţit cu versuri frumoase...

« Ultima Modificare: 13 Aprilie, 2007, 01:20:31 a.m. de Lady Allia »

13 Aprilie, 2007, 07:58:34 a.m.
Răspuns #11

wanderer

Vizitator
Cum sa fii trist cand soarele rasare pentru noi,
cand roua diminetii ne potoleste setea
...de iubire,
iar toti copacii se deschid cu ochii nostri?

O alta zi,dar noi aceeasi
...zambim cu soare si cu flori,
cantam lumina,nu tristete
...as vrea sa facem curcubeu,din lacrimi sterse.

Hai sa iubim un rasarit,chiar si apusul,
ce ne trezeste din betie,ce ne saruta...
Si ochii umezi de furtuna,chiar si un fulger,
caci in fond...si el face lumina.

Sa dedicam o poezie zilei ce se naste,
caci noi crestem cu ea
...suntem frumosi,suntem lumina,
suntem si soare,suntem furtuna...cateodata.

  Eu iti multumesc Lady Allia pentru versurile tale pline de dragoste,de tristete,de noi pentru ca fiecare vers spune mai mult decat miliarde de cuvinte.Va multumesc tuturor ca existati si pentru cuvintele frumoase si dragi.Al vostru hoinar  :P.

14 Aprilie, 2007, 01:22:17 p.m.
Răspuns #12
Offline

Lady Allia


furtunile din noi se împletesc cu lumini
pe boabe de rouă în dimineţi
ce par străine...
ramuri mă îmbrăţişează cu amintiri din mine,
din noi
simt cumva că ne cunoaştem...
poate veşnicia
din surâsul noastru
câteodată naşte răsărituri
în apusuri triste!

...........................

nu uita niciodată să zâmbeşti, să speri şi să primeşti durerea asemeni fericirii...uneori din durere se nasc cele mai frumoase sentimente...şi dintr-o lacrimă apare cel mai senin surâs... viaţa nu este doar fericire şi împlinire, dar pentru toată fericirea ce va fi să o aibă fiecare...merită să trăim fiecare nefericire...!


14 Aprilie, 2007, 10:56:34 p.m.
Răspuns #13

wanderer

Vizitator
 Cateodata ma intreb.....
Din ce umbre nechemate v-ati ivit,trupuri de sticla?
Un crampei de diamante peste noapte se ridica...
Umbra lor intrepatrunde umbra noastra de tacere...
Cade-un vis din tolba vietii si ne-aduce mangaiere.

Se cutremura cu vantul,printre leaganul de ramuri
Stalactite de lumina si dantela de cristaluri
Inveleste existenta in petale de credinta
Si imbina dulci parfumuri pentru-ntreaga noastra
fiinta .

Se masoara-n ani-lumina ,in clepsidre,universul
Si ni-i greu precum un clopot gandul,ochiul,visul,
versul,
Cad nemasurate stele si-mi strafulgera privirea
Sub al noptii trup de sticla ...Unde oare-i
fericirea?
« Ultima Modificare: 14 Aprilie, 2007, 11:07:28 p.m. de wanderer »

15 Aprilie, 2007, 02:11:14 p.m.
Răspuns #14
Offline

Lady Allia



Câteodată ţi-aş răspunde...:

...nu am apărut
am fost mereu aici...sparte în clinchete de iubire şi dor
am fost mereu aici...aşteptând aşteptarea
încercând să nu se vadă atât de bine prin noi
cum ne bate inima şi pulsează sângele
de dor...şi lacrimi...
...nu am apărut de nicăieri...
suntem ţesute din vise spulberate
şi umbre...
din fire de nisip în care clepsidra uită să cadă
...întinde palma străine şi prinde clipa!