alegoria coltului

[umbre]

Din colt uitat imi intind bratul drept
decis sa-l prinda pe cel stang.
Din colt stingher imi imprasti privirea
pe strazi -
sa curga irisi tristi pe strazi!

Si coltul in infig in lume
lovind in vreme,
trosnind.
Si geme
lumea in coltul meu si-n vreme -
durere din durere,
dinte pentru dinte…

…

In colt se ingramadesc simtirile,
amestecandu-se,
mestecandu-se.
In colt e casa mea,
iar pe langa ea se-nvarte viata.

…

In casa mea e-un colt.
Monosilabic si flamand se grabeste
coltul sa ma-nghita.    

…

Un colt de lume - o lume de colt
mi-e dat sa simt
si vesnic sa port.

…

in coltul meu viu
nimeni nu rade, nimeni nu plange.
bate un vant pustiu
cand marea de nimic se scurge.

...

m-au incoltit luminile din cer,
sunt prins de lume si de soare
fara tel.

...

Nesabuitule! Incoltitule!
Pana cand ai sa-ti infigi coltii
in prada de mult moarta?

[umbre]

Spune-mi,
cum am ajuns aici
daca pasim mereu inapoi
cu pasi marunti
si goi?
Urmele ce le vom lasa in noroi
sunt cele ce au ramas de demult
sapate tot de noi.
Spune-mi, atunci,
cum se face ca nu te-ntorci
de tot,
ci doar un ciot?

[Paul]

incoltesc fiind pravalit,
De-o avalansa
Trantit cu tampla
Intr-un colt tampit..
Coltii-mi ascut
respir hotarat
Sa sfasii din nou
Restul nesfasiat
De coltii supremi...

[androgin]

Cand m-am temut ca n-am sa mai aud
mi-am retezat singur o aripa -
aripa din stanga sus.
In colt descoperit am ramas surd.

Flamand, trist, obosit
pe toate-n drum le-am devenit,
pana cand, intr-o zi,
m-am temut de moarte -
si-am devenit murit…

Nu mi-a fost frica niciodata de nebunie,
caci stiam:
odata devenit nebun,
nu mori, doar zbori.

Ah, nebunie, tu,
arunca-ti ghearele spre mine,
sa te devin, sa ma omor!