ce apreciam la membrii lovetime?

[suflet]

il putem considera un joc ... sper sa fie distractiv
este adresat membrilor mai "vechi" si mai fideli acestui forum
1. propunem un nume (un user)
2. ceilalti vor posta si vor spune ce apeciaza la persoana respectiva sau mai bine zis ce parere are fiecare despre el/ea ... aici mai pot exista si alte chestii distractive itemi care sa ii adaugam pe parcurs cum ar fi -> de ex: cu ce vedeta sau persoana cunoscuta se aseamana si de ce
3. in final sa lasam o "concluzie" ... un comment despre el/ea
4. indiferent ce se posteaza (in limita bunului simt) user-ul propus nu trebuie sa se "revanseze" fata de ceilalti cand vor fi propusi la randul lor
5. dupa ce suntem de acord ca am "terminat" discutia despre unul dintre noi care a fost propus, acel user trebuie sa propuna mai departe pe cineva si sa il anunte printr-un mesaj privat

daca apar probleme cu regulile jocului ... o sa le schimbam pe parcurs pentru ca jocul sa "functioneze"

primul user il voi propune eu (sa nu te superi pe mine  ) ... cele mai multe posturi le are Lorelei deci cu siguranta ea este cea mai cunoscuta dintre noi

DISTRACTIE PLACUTA!!!

[Semiramis]

Lorelei este o sirenă bătută câteodată de maree. Alteori este cretă pentru şotroanele copilăriei. Cândva m-a făcut să mă întreb de ce râd în faţa unei scene goale.
Lorelei a născut sub tâmple fierbinţi frunzele. Iar curcubeiele capătă altă însemnătate în poeziile ei. Tot ea a inventat-o pe cealaltă, cred că atunci când stătea sub ferestrele ogivale ale catedralei iar el trebăluia la maşină.
Lorelei are un râs inconfundabil. Şi bea ceai negru. Lorelei e prietena mea.

[Zantiala]

Lorelei e printesa de pe Rin, nimfa cu pana de aur, care plonjeaza de pe stancile viselor literare direct catre sufletele noastre, atingand prin cuvintele ei, simturile noastre cele mai adanci.

Cu cine se aseamana ? Cu insasi muza Poeziei.

[sunshine]

LORELEI- copilul femeie si femeia copil, asa o vad eu , ca un clopotel  sfios ce rasuna de cate ori esti trist si care te inveseleste cu clinchetul lui . Ii rad ochii,  gura......toata fiinta ei rade cand o privesti. Femeia pe care mi-o imaginam eu de cate ori citeam ce scria era altfel, acum ........am vazut-o pe Lorelei si gandul mi-a fugit la mierea de albine pe care o servesc in fiecare dimineata la cafea: dulce, creeaza dependenta,  asa este Lorelei pentru cei langa care traieste-se lipeste pur si simplu de sufletele lor.

[pokemon]

ah...da draga raza de soare!
ai dreptate.ma tot gandeam cu ce seamana ea.este vorba despre exact acel sunet sfios al clopotelului care iti aduce zambetul pe buze si iti lumineaza ziua.

[Lady Allia]

Lorelei...

...este perfecţiunea chiar şi atunci când unii nu cred în zâmbet şi în suflet...
...este ţipătul copilăriei care vrea să izbucnească din noi asemeni unui val de frumuseţe...
...este tăcerea care spune totul şi ne atinge sufletele atât, atât de adânc...

şi...

"...în ochii sufletului ei se nasc cele mai frumoase galaxii...cuvintele...
 ...în privirea ei se nasc cele mai minunate flori...iubirea şi frumuseţea...
 ...în înţelepciunea ei găsim alinarea lacrimilor...
 ...priviţi-o dragele şi dragii mei...este absolut perfectă..., iar eu sunt fericită că s-a născut o astfel de persoană...un astfel de Univers...un suflet care ştie să îmbine rutina numărând pătrăţelele de şotron..."

[Lady Allia]

 Apreciez..., nu, nu apreciez... IUBESC... faptul că există membrii lovetime!
 Mulţi dintre noi spunem şi susţinem sus şi cu tărie faptul că "nu suntem o familie", că nu suntem nici măcar prieteni...eu nu consider asta şi sunt absolut convinsă că toţi se simt aici...ca şi "acasă"! De ce? Pentru că orice durere, orice bucurie, orice sentiment..., o bună parte din timp...se naşte şi apare aici...pe acest forum! Nu dedicăm atâta timp din timpul nostru la "ceva" ce nu merită, ce nu ne face fericiţi, ce nu ne împlineşte oarecum...
 De când am intrat pe acest forum am sesizat un lucru: oricât de multe polemici, certuri, neânţelegeri s-au iscat...toate s-au materializat într-un fel sau altul în ceva bun, în ceva constructiv.
 Uneori când se nasc scânteiile...mi se pare că suntem cu toţii la o masă...polemizăm, ne supărăm, dar...întotdeauna cineva spune cuvântul magic şi apare zâmbetul, discuţiile frumoase, calmul zilei de primăvară...rămâne doar bucuria de a fi acolo cu toţii.
 "Membrii" acestui forum nu s-au "despărţit" au rămas în continuare, legăturile dintre ei s-au intensificat...unii se întâlnesc la ceaiuri, alţii nasc poveşti minunate de dragoste, unii vorbesc ore în şir la telefon, alţiiii ne legăm prin diferite relaţii şi...oare asta nu este o familie într-un fel sau altul? Oare nu aşa sunt prieteniile? Oare avem nevoie de tangibil să simţim prietenul? Eu nu cred!
 Pe unii viaţa i-a dus pe alte drumuri..., dar ei au rămas...ne e dor de ei!!! Sunt ca nişte fiinţe dragi care oriunde s-ar afla îi dorim bine, fericiţi, iar când ne amintim de ei o facem cu nostalgie şi bucuria faptului că i-am cunoscut.
 În viaţă am făcut mulţi paşi...pe multe cărări...unele bune, altele rele..., am cunoscut oameni, dar mereu am să fiu recunoscătoare pasului care m-a adus şi m-a oprit aici...!!!
 Am născut alături de voi lacrimi de fericire şi le-am transformat în surâsuri, am crescut fluturi de emoţie şi m-aţi ajutat să îi las să zboare, am învăţat că oricât de tare cad, cineva..., acolo, mă iubeşte şi zâmbind va întinde o mână caldă!
 Am învăţat să trăiesc prin cuvinte şi să las cuvântul să trăiască aşa cum l-am simţit!
 Nu ştiu câţi paşi am să mai fac...mulţi desigur... , dar ştiu că oriunde voi păşi, oricum voi păşi...voi păşi mereu alături de voi prieteni dragi..., familia mea iubită!

[suflet]

nu stiu cine sunt acei oameni care spun ca "nu suntem nici macar prieteni" ... dar important este ca ai dreptate
eu fac aceste pauze si intru rar pentru ca acest forum fara nici o vina imi aduce aminte de "inceputul suferintei mele" si tare-as vrea sa scap de suferinta ...
dar oricat de mult as suferi exista oameni pe acest forum care ma ajuta si ma sustin (asta nu se numeste prietenie?) si ... in concluzie ... mai vad un rasarit de soare a doua zi
in plus aici gasesc povesti frumoase, lectii de viata si multe alte lucruri minunate care ma fac sa revin chiar daca doare
va multumesc ca existati ...

 

[no_matter]

Ha? Aici nu ma bag ca ma depaseste.. (^_^)   

Dar de ce nu mai jucati? Pare interesant..

Si randul meu? :-( .. Ma grabesc sa ajungeti la mine. Stau cumintel. Plomit. (^_^)