
Se intunecase.Afara a pornit un vant rece...furtuna era in apropiere.In fata lor timpul se oprise.In urma lor tacerea a cazut precum o cortina grea intr-o sala goala.
Ar fi vrut sa faca ceva sa-l opreasca,dar ceva o impiedica.Era ceva atat de cunoscut ei,era...umbra acesteia.Fiecare miscarea ce o facea,umbra o imita...facea totusi parte din ea.
Ea era Yuna.o fata de 19 ani.Avea parul castaniu,ochii verzi si era micuta de statura.Era o persoana ambitioasa,iubitoare si generoasa.De cand i-au murit parintii,locuia singura in casa parinteasca.Se simtea atat de singura...mai ales acum cand el a plecat.Nu stia daca se va mai intoarce vreodata,dar spera ca intr-o zi va gasi pe cineva care va intelege cum se simtea ea.
Iar s-a facut noapte si simtea cum intunericul ii inghite sufletul.Iesi afara,simtea nevoia sa ia aer.A mers spre faleaza,unde a admirat valurile ce se izbeau de stanci.Asa isi simtea inima,parca vroia sa iasa afara din piept.Atunci a vazut in zare,un unicorn ce pasea pe apa.Parca facea parte din ocean...mergea cu pasi repezi si se indrepta spre ea.Unicornul spunand:"Ce cauti tu aici?si de ce esti asa de trista?",Yuna raspunzand:"Stau si privesc oceanul,cateodata imi doresc sa ma inghita si sa scap de suferintele ce-mi apasa sufletul!"Astfel,Yuna ii povestise unicornului despre viata ei..:"Este foarte trista povestea ta,dar nu trebuie sa-ti pierzi speranta.Trebuie sa fii optimista."Atunci a inceput un vant puernic,valurile loveau tot mai tare stancile,parca vroiau sa le sparga.Dorinta Yunei de a scapa de suferinte era tot mai mare.....si mai puternica.Umbra ei era acolo,de fapt era pretutindeni.."Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata, de-un val ce nu-l puteam patrunde cu privirea.Paianjenis ce ascunde firea,de nu mai putem vedea nimic din ce-i aievea."Yuna,nici de aceasta data nu intelegea vorbele umbrei...dar s-a hotarat:nu mai avea pentru ce sa traiasca.De la 17 ani a ramasa singura,fara un sprijin,fara parintii...fara nimeni asa ca viata ei nu avea rost.S-a ridicat in picioare pe marginea zidului si era decisa mai mult ca niciodata sa sara..dar cineva a apucat-o de mana.Era Shingoushi,S-a intors la ea:"Te rog nu face asta!Sunt aici langa tine!";deodata fata Yunei se luminase,valurile s-au potolit,vantul nu mai batea.Parca il asteptau pe el.Atunci nu conta timpul pentru cei doi."Te-ai intors!Esti teafar!",zise Yuna.
Dupa o perioada asa indulungata,Shingoushi a sarutat-o pe Yuna cum nu a facut-o pana atunci.Yuna era fericita..in sfarsit.
Unicornul se scufunda-se in ocean,umbra Yunei era departe...in sfarsit suferintele ei numai existau.Acum nu-i mai era teama de intunericul noptii,de singuratate..in sfarsit a venit EL sa o salveze!
Si acum voi incheia povestea...:"Copii care se iubesc/Se imbratiseaza in picioare/Langa portile noptii/Iar trecatorii care trec ii arata cu degetul.Dar copii care se iubesc/Nu sunt acolo pentru nimeni/Ei sunt in alta parte,cu totul in alta parte...."

dati-va cu parerea,daca vreti
