Căpuşă mică, veşnic pofticioasă (sonet)

[Rudy Valentino]

Căpuşă mică, veşnic pofticioasă,
Sunt un broscuţ. Deşi n-am carapace,
M-ascund sub ochelarii stil "Versace"
Si n-o să-ţi cad, ca un guvid, în plasă.

Tu îţi înfigi gheruţele, dibace,
În pielea-mi roz, de-a dreptul fabuloasă,
Dar eu prefer doar supa de sargasă
Lăsând în pom instinctele mordace.

Ştiu că visezi o noapte furtunoasă
Si vreau, fireşte, să cădem la pace
Însă refuzi, insecta mea vorace
Şi mă apuci, subit, de zgaibarace
Rostind, intransigentă:" Vino-ncoa’ să
Te vindec, într-o clipă, de angoasă!"

P.S: O să m-ascund, subtil, dup-o bârcoace
De gâza rea de muscă şi locvace!