chiar am nevoie de ajutor !!!

[blu_eyed_angel]

...nu stiu ce sa mai fac...
am o relatie de 3 ani de zile...pot spune ca eu il iubesc foarte mult si el,chiar daca nu o arata,stiu ca ma iubeste...
nu stiu daca problema e ca sunt foarte posesiva....pt ca si el e la fel...poate chiar mai rau....
inainte de a fi impreuna el era genul de baiat care statea cu o fata cateva zile,maxim o sapt-doua...eu sunt singura fata pe care a iubit-o...de asta sunt sigura...imi spunea ca sunt speciala,ca nu sunt ca celelalte fete,ca am ceva al meu pe care nimeni nu mi-l poate lua...
  eu eram un copilash,avea doar 15 ani(nu pot zice ca acum sunt f mare,dar relatia aceasta m-a maturizat foarte mult)el e cu aproape trei ani mai mare ca mine...ma alinta...eram nedezlipiti...pana intr-o zi,nu stiu care anume,sincer,cand ceva s-a rupt...
si totusi,desi asta s-a intamplat dupa doar cateva luni ,totusi am trecut mai departe si cu cat ne certam mai des,parca cu atat deveneam mai apropiati,mai intimi...
totusi...certurile astea ne fac foarte mult rau...stim tot unul despre celalalt...dar parca el se indeparteaza tot mai mult...
ma mintea si inca ma mai minte...dar nu ascundea lucruri foarte grave...chestii f f f banale,pe care i le-am iertat,si cred ca asa am facut mai mult rau...nu stiu ce sa cred...
 stiu ca i-am permis mult prea multe...i-am iertat prea multe...am inghitit in sec si am incercat sa uit pt ca iubeam si iubeam din tot sufletul...si numai Dumnezu stie cat am plans pentru el...
 nu  stiu cum sa trec peste ce se intampla intre noi pt ca orice compromisuri as face...el tot nu lasa de la el si face aceleasi lucruri pe care eu i le reprosez...si i-am spus-o in mii de feluri...dar minte in continuare...ma minte si doare....pt ca ma simt calcata in picioare...
ne injuram...ne batem...dar stiu sigur ca ne iubim...la fel de sigura cum sunt si de faptul ca relatia noastra nu mai poate continua asa...
...i-am zis intotdeauna clar si raspicat ce vreau...ce imi doresc...dar uneori ma simt de parca as vorbi cu peretii...el tace,ascult si nu spune nimik ori se enerveaza f tare si discutia degenereaza in altceva...avusesem cam o luna si ceva de cand nu ne-am mai certat urat cum ne statea in obicei...acum,in seara asta...am aflat ca iar m-a mintit...
si cel mai grav e ca el nu realizeaza asta...lui i se pare normal...
...inteleg ca nu se poate sa stea numai cu mine...dar are numai prieteni idioti,care habar nu au ce e aia o relatie si pierd noptile aiurea claxonand dupa "gagici"...cum as putea sa am incredere din nou in el....pt ca mi-am pierdut-o definitiv...si el nu schiteaza nici un gest prin care sa ma ajute,sa incerce sa salvam relatia noastrea...cum sa uit toate greselile  lui care ma macina si imi zdrobesc sufletul...cum sa ii explic tot ce simt...am incercat in nenumarate feluri....dar vorbesc singura....
In seara asta i-am spus ca totult s-a terminat...dar parca sufletul meu mai vrea....
spuneti-mi ce sa fac,va rog !!!

[Lady Allia]

Draga mea...

pentru un moment mi s-a părut că recitesc fata îndrăgostită din adolescenţa mea ..., adică pe mine! La fel se întâmpla şi între mine şi fostul meu soţ, pe atunci doar prieten...: certuri, minciuni..., iar eu spuneam mereu că "poate e vârsta de vină", "poate sunt prietenii", "poate îi cer prea mult"..., mă învinovăţeam chiar şi pe mine crezând că sunt posesivă, geloasă..., dar NU, nu era aşa!
 Cum să fiu eu cea posesivă când el putea să meargă cu prietenii oriunde şi să stea oricât? Nu mă interesa! Ceea ce mă interesa era să ştiu doar unde este şi cu cine...chestie normală zic eu într-o relaţie! Şi...cu toată această libertate tot eu eram cea posesivă: "mereu eşti curioasă unde sunt...ce te interesează..doar nu merg acolo să te înşel"...mda ! Păi...eu nici nu pusesem această problemă niciodată, dar mereu aflam că se întâlnea cu foste iubite, iar mie îmi zicea că învaţă pentru facultate..., mereu aflam chestii noi...minciuni...şi ştii...oricâte şanse a primit, oricâtă încredere el parcă în loc să termine cu tâmpeniile minţea şi se ascundea tot mai mult! Nu am putut să fac nimic să se schimbe! Am discutat cu el de multe ori...mereu părea că a înţeles şi s-a schimbat, dar...pentru el a minţi era ceva normal şi nu cred că a putut să înţeleagă că viaţa lui putea fi frumoasă şi fără să mintă atât...!
Încredere draga mea...dacă îl iubeşti o să o găseşti, deoarece, noi femeile din dragoste închidem ochii mult şi ne deschidem sufletele, dar...înainte de a mai da o şansă, înainte de a mai da încredere întreabă-te dacă merită cu adevărat!
Nu "te gândi" că îl iubeşti şi viaţa ta fără el s-a terminat...pentru că dacă vei privi din unghiul acesta de vedere îi vei da multe şanse...şi în timp ce el îşi va trăi viaţa fără tine...pe tine rănindu-te şi minţindu-te...tu vei trăi doar punându-ţi mereu întrebări şi vei constata că ţi-ai pierdut mult prea mulţi ani lângă cineva care efectiv nu te merita!
Sufletul tău e frumos şi merită să iubească, să fie iubit, să fie alintat, să zboare, să strălucească...gândeşte-te astfel...şi oricât l-ai iubi...dă-ţi ţie o şansă fată frumoasă! Dă-ţi şansa de a cunoaşte într-o zi bărbatul care să te iubească cu adevărat, care să nu te mintă şi dă-ţi şansa unei noi şanse...pentru că o meriţi, iar sufletul tău..., în timp va înţelege că ai luat decizia cea mai bună! 

[marialm]

la 15 ani tot ceea ce conteaza e iubirea, e bine ca iubesti, e perfect dar intrebarea pe care o am eu e? Iti place sa suferi? daca da e bine, la 20 de ani iti vei aminti cu placere de aceasta relatie, daca nu desprinde-te de el incetul cu incetul, incearca sa-ti faci noi prieteni, cauta pe cineva drag si apropie-l de inima ta si incet, incet durerea se va risipi

[Semiramis]

când o relaţie o ia pe un anumit făgaş, ea va urma cu ceritudine acea cale. oricâte stavile i-ai pune. din moment ce a degenerat aşa, nu prea mai are ce să se schimbe. cuvintele dor odată spuse. ele sunt auzite şi nu mai ai cum să le iei înapoi. anturajul strică. dar numai dacă i se permite. nu căuta scuze, că vei găsi şi te vei chinui în continuare. acum, ce să zic, eşti liberă să faci ce vrei tu, oricum asta vei face, în materie de dragoste, nu se dau sfaturi. baftă! 

[valentina]

         Ai primit sfaturi utile asa ca poti alege ce anume vei face de acum inainte.Eu nu pot decat sa-ti urez multa bafta si sa iei decizia care te avantajeaza pe tine cel mai mult.Suferi?Nu-i nimic suferinta purifica,insa nu mai suferii pentru cine nu trebuie,da-ti o sansa,acum cand nu e prea tarziu...

[blu_eyed_angel]

la 15 ani tot ceea ce conteaza e iubirea, e bine ca iubesti, e perfect dar intrebarea pe care o am eu e? Iti place sa suferi? daca da e bine, la 20 de ani iti vei aminti cu placere de aceasta relatie, daca nu desprinde-te de el incetul cu incetul, incearca sa-ti faci noi prieteni, cauta pe cineva drag si apropie-l de inima ta si incet, incet durerea se va risipi

 marialm  m-ai inteles gresit...am 18 ani,el are 20....
   ...va multumesc mult pentru sfaturi...