Scriu in graba cateva randuri pentru ca am promis si o promisiune... Dar povestea o voi detalia... curand
Dupa atatea zile de ploaie abia asteptam sa alerg pe dealuri. Mai aveam 4-5 ore de somn Mos Ene se incapatana sa stea departe de mine
Imi amintesc ca la un moment dat... am zambit. Alesesem un smoc de par si-l roteam pe deget ca atunci, in copilarie, cand mama ma trimitea la culcare si somnul... era ocupat cu alt copil. Cati ani au trecut? Nu mai stiu si nici nu credeam ca stiu in ce buzunar am pus harta viselor... si fiecare minut era nesfarsit... si...
Cand am iesit pe portita un soare timid inca se chinuie sa dilueze noaptea. Eram la fel ca in ziua anterioara sau poate chiar mai bucuroasa si... tematoare. In cateva ore urma sa fiu acolo. Urmau orele de emotie cu examenul si... liber la vis.
Si visul a venit asa cum ma asteptam. Termometrul arata 24 de grade, apa era limpede, pomii infloriti.... Am mers in oraselul in care nu poti uita niciodata culorile. Oras de oameni care stiu sa zambeasca, sa te salute ca pe un vechi prieten. In care am descoperit odata o pajiste cu flori de nu- ma- uita.
Acum ciresii erau in floare, liliacul te ametea cu mirosul lui, magnoliile zambeau, toporasii se alintau la umbra ferigilor, zambile salbatice te insoteau la tot pasul prin padure si, credeti sau nu, dar am descoperit si o rosie si minunata lalea. Dar cel mai uimitor: intr-un zid vechi de cetate isi facuse loc -si parerea sa se simta destul de confortabil- o tisa. Initial am crezut ca este o creanga ornamentala dar apropiindu-ma am ramas fascinata.
... dar povestea este asa de lunga. Ce ziceti... data viitoare mergem impreuna?
Subiect: Povestea pentru doua zile (Citit de 3587 ori)