Sunt fericita sa ma alatur celor care traiesc o relatie perfecta, chiar daca numai din punctul lor de vedere.
Cei care sustin ca nu cred in relatia perfecta sunt, ori prea tineri, ori oameni singuri , care nu au catre cine sa-si indrepte gandurile si sentimentele.
Revenind la relatia mea...eu una nu am simtit niciodata, pana acum, ca un barbat este sufletul meu pereche si voi ramane langa el pana la sfarsit. Sunt la o varsta la care am prioritati( copiii de ex.) dar nu m-am simtit niciodata atat de implinita si de multumita de omul de langa mine, ne iubim cu pasiune si ne respectam tot mai mult, pe masura ce ne descoperim punctele sensibile . Avem momente de tensiune ceea ce ne face sa ne apreciem si mai mult , de teama sa nu ne pierdem unul pe celalalt. Ne cunoastem atat de bine incat dintr-o singura expresie a fetei sau un ton al glasului ne dam seama ca ceva nu este in regula.
Cunosc un barbat care acasa, langa partenera( pt ca nu sunt o familie) este atat de prefacut si de parsiv incat pare barbatul ideal insa cand iese din casa revine la "omul" care a fost toata viata:vulgar , iresponsabil si distrugator de tot ce este frumos . Exista deci si oameni care pot sa-si formeze o relatie aparent perfecta , avand la baza minciuna ,din teama de a nu ramane singuri .
Mi se pare, totusi, ciudat cum sunt unii oameni lipsiti de acea intuitie pe care fiecare o avem si se lasa pacaliti de aparente. Exista doar o singura explicatie, cel ce accepta asa o relatie, are deasemenea ceva de ascuns ( ma refer strict la cei trecuti de prima tinerete, care au trecut prin viata si s-au lovit de atatea greutati).Caci nu exista numai lapte si miere nicaieri si cei care cred ca traiesc asa ceva ar trebui sa se intrebe ce se ascunde dincolo de toate aceste dulcegarii.
Parerea mea este ca o relatie perfecta se bazeaza in primul rand pe adevar. Apoi respectul, onestitate, iertare , nu in ultimul rand sa vezi calitatile , sa accepti defectele , toate acestea impreuna cu iubire si dor nestinse .