Dragostea apare in sufletul omului, iar omul nu este (din pacate) perfect. Asadar se intampla ca din iubire unii sa greseasca, sa-i raneasca pe cei dragi. Cei care nu au fost iubiti cand erau mici, cand devin mari nu stiu sa-si exprime iubirea si RANESC. Dragostea e o floare delicata, ce poate fi distrusa usor si poate iremediabil.
Cuvintele "grele" sunt mai usor suportate daca vin de la un strain, decat daca vin de la omul pe care il iubesti. Simti ca ti se sfasaie sufletul si dragostea ta este calcata in picioare. Simti ca aluneci in abis si nimeni nu te mai poate salva. Cred ca ar putea sa nu fie asa. Cum? Daca dragostea ar fi dublata si de respect! Daca ai iubi si respecta pe cineva, ai fi incapabil sa-l ranesti. Bunul simt nu te-ar lasa sa faci asta. Nu cred ca in iubire ar trebui sa fii ranit, ca sa simti ca iubesti. Mie mi s-a intamplat doar sa fiu ranita. Stiu ca e vina mea pentru ca am lasat sa se intample asta.