SCOPUL VIETII

[sunshine]

    Viata este dominata de doua instincte. Instinctul de conservare a vietii,in care scopul este acela de a acumula bunuri necesare desfasurarii vietii si  instinctul care guverneaza viata, acela de perpetuare a speciei, de a da nastere la descendenti care sa continuie firul vietii.
    In ideea instinctului de conservare este un scop imediat , acela prin care se creeaza bunuri si satisfactii zilnice si unul mai indepartat, care conduce la acumularea de bunuri , la stocarea de rezerve.Dar firul vietii se intrerupe la un moment dat , uneori atunci cand nici nu te astepti si atunci vine intrebarea logica: pentru ce a trebuit sa agonisesti atatea bunuri caci plecand din aceasta lume nu vei lua nimic cu tine.
   In cazul instinctului de perpetuare a speciei teoria privind finalitatea interna a naturii  presupune ca natura , ca si oamenii, prefera sa se intample un lucru si nu altul, dupa cum fiecare dintre noi doreste succesul propriei familii mai mult decat al alteia straine. Fiecare dintre noi se gandeste cum sa-si canalizeze energiile acumulate, fara a deranja semenii sai, sa lucreze pentru el, sa-si mentina sanatatea si sa acumuleze bunuri necesare existentei dar care sunt mijloacele ce servesc la realizarea acestor scopuri finale?
   In general scopurile noastre imediate urmaresc un folos nemijlocit care de cele mai multe ori constituie o placere , o bucurie, o satisfactie dar scopul indepartat? Ce asteptam de fapt de la viata? Toate aceste scopuri finale variabile de la individ la individ, constient sau inconstient, constau in obtinerea bunavointei celor din jurul nostru.Strangerea si acumularea sunt manifestari ale egoismului.
  Directia vietii este data deci de instincte si sentimente iar pentru realizarile ce le dorim ne folosim de straduinte constiente sau suntem condusi de instincte inconstiente. Dintre straduintele constiente fac parte invocarea unor forte superioare , Dumnezeu de exemplu.Tot dintre straduintele constiente este obtinerea puterii, puterea de dragul puterii, admiratia maselor , faima, securitatea pentru realizarea careia se urmareste acapararea puterii.O alta straduinta constienta este aceea de a face bucurie altora, iubirea de oameni dezinteresata, grija pentru copii, bunavointa fata de prieteni si animale. Exista si oameni la care toate aceste motivatii lipsesc, care urmaresc in viata numai sa-si satisfaca pentru el bucurii, indiferent prin ce mijloace. Adevaratul scop al vietii nu este nici realizarea satisfactiilor imediate si nici cele indepartate, el este dictat de destinul fiecaruia.La specia umana instinctul de perpetuare a speciei este intretinut si activat de placerea actului sexual care poate conduce in viata cotidiana la adulter, incest , violuri si chiar crime. Desi cele doua instincte par a fi echilibrate cel al perpetuarii speciei este dominant , fiecare familie acorda atentie maxima copiilor ei si mai putin ascendentilor ei, adica parintilor, cunoscut fiind faptul ca un parinte creste zece copii dar zece copii nu pot sa-si ingrijeasca un parinte la batranete.Dar cine determina un instinct atat de puternic si de ce? Scopul vietii este subordonat instinctului.Dar ce este instinctul ?( pana data viitoare astept pareri pro si contra )

[sunshine]

  Instinctul este o forma de manifestare a spiritului atat in lumea animala cat si in specia umana, bine individualizata.Instinctul nu este inscris in codul genetic insa cunostintele sunt pastrate si transmise de spiritul fiintelor( confectionarea cuburilor de catre pasari, clocitul oualor, cresterea puilor, toate facute pentru prima data in viata lor). Acelasi aspect il intalnim si la animale si la om. Singura  explicatie a celor doua instincte este cerinta de evolutie a spiritului, care cere mereu reincarnari pentru purificarea lui.Acesta este de fapt scopul vietii noastre , am venit pe lume nu pentru a ne bucura pentru anumite placeri , nu pentru a acumula cat mai multe avutii , toate acestea raman si odata  cu moartea nu iei nimic din ele.Ne nastem cu un destin bine determinat inca din lumea astrala a spiritelor, nu pentru aceste scopuri imediate sau indepartate ci numai pentru a ne da posibilitatea unei noi incercari de purificare a spiritului nostru prin suferinta. Este suferinta un dar al iubirii divine? Pentru a putea evolua spiritul este trimis la reincarnare, dar nu pentru o viata abuziva , imorala sau plina de avutii, asa nu se poate purifica spiritul, iar in aceasta situatie reincarnarile nu-si vor atinge niciodata scopul. Spiritele putin evoluate , cele din zona rosie sau diavolarii, legate mult de corpul eteric( care mai poate fi numit si sufletul senzatiei, legat mult de placerile lumesti) este trimis repede spre o alta reincarnare, fara ca el sa poata sa se opuna , este obligat sa faca aceasta, destinul lui este pecetluit de alte spirite superioare , nu de el, iar acest destin este programat pe zile, luni sau ani, exact cum se programeaza un program pe calculator , aceasta pentru ca spiritul este o forma de energie compusa din particule materiale infraatomice , a caror alcatuire le confera o putere imensa de memorie , de inteligenta si de vointa.

   Nu aruncati cu pietre, e doar o curiozitate a mea( imi tot spune cineva ca sunt obraznica si nu am astampar deloc, tot timpul imi naste creierasul cate un gand ce nu-mi da pace), acordati-mi clementa inca putin, voi termina repede punctul meu de vedere (alimentat , desigur, de enigmele vietii si ale mortii)

[sunshine]

  Actiunea in viata pamanteasca se desfasoara secunda cu secunda dupa felul cum a fost programata , aceasta inseamna ca toate evenimentele vietii sunt inscrise in codul nostru spiritual. Se naste intrebarea : nu se poate in niciun fel modifica cursul desfasurarii acestor evenimente? Acest destin poate fi modificat sau intrerupt sub actiunea spiritelor inferioare sau diavolare , invocate prin magia neagra , cu ajutorul ei se poate intrerupe viata sau se pot provoca boli organice si psihice. Forta spiritelor diavolare consta in forta gandului , care se transmite sub forma de simboluri , imagini , subconstientului unui om , acesta reactionand intocmai cum i s-a transmis prin acele ganduri. Cand spiritul este evoluat , el singur isi alege destinul pentru o noua viata pamanteasca. Dar si in acest caz al "liberului arbitru" cel ce vine sa se reincarneze , trebuie sa-si programeze suferinta , caci altfel nu ar avea niciun rost sa se reintoarca pe pamant. Sa ne amintim de cel mai superior spirit reincarnat pe pamant, Isus Hristos, el si-a programat sa fie batjocorit si rastignit caci numai asa s-a putut inalta la Tatal.                                                     Legea Karmei, scriu istoricii filozofiei indiene S. Charterjee si J. Datta, are semnificatia ca toate actiunile individului, bune sau rele , provoaca si urmari , daca aceste actiuni sunt savarsite cu dorinta de a culege de pe urma lor roade, adica premeditat. Fiecare fapta buna atrage dupa sine o rasplata si fecare fapta rea atrage o pedeapsa dar, de regula, nu in viata aceasta ci in viitoarea reincarnare.
  Insasi destinul omului sau oricarei fiinte din aceasta viata, este rezultatul actiunilor sale intr-o existenta anterioara . Prin actiunile sale omul isi faureste singur soarta in viitoarea reincarnare. Si alte spirite evoluate revenite pe pamant au trebuit sa treaca prin suferinte . Marele Iulius Cezar a parasit viata in deplina glorie fiind injunghiat in senatul Romei antice. Alexandru Macedon , cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor, a murit de asemeni in plina glorie , in Babilon, unde dorea sa-si stabileasca capitala vastului sau imperiu, la varsta de numai 33 de ani, rapus de boala. Napoleon Bonaparte, care ar fi fi fost reincarnarea lui Hanibal, sfarseste in captivitate pe insula Sfanta Elena din oceanul Atlantic , rapus de chinurile cumplite ale unui cancer gastric. Luceafarul poeziei romanesti ,Mihai Eminescu, cel mai mare spirit al poporului roman, moare la varsta de 39 de ani intr-un ospiciu , cu paralizie generala progresiva, prin septicemie data de un erizipel, de la o rana produsa de o piatra aruncata de un alt bolnav psihic. Marele geniu al muzicii , Beethoven, si-a trait ultima parte a vietii fiind surd si aceste exemple ar putea continua la nesfarsit. Aceasta inseamna ca oricat de evoluat este un spirit ce vine la reincarnare, el trebuie sa-si programeze o noua suferinta pentru a putea sa evolueze mai mult.

   Interesante puncte de vedere putem citi , toate acestea nu ma pot decat bucura ca au existat dintotdeauna pareri pro si contra reincarnarii , pana acum neajungand nimeni la o concluzie privind scopul vietii. Nu ne ramane decat sa continuam sa-l intelegem fiecare asa cum dorim, asa cum ni-l construim, asa cum il visam.

[Escu]

scuza-ma ca intervin....cineva zicea asa:

I: care-i scopul vietii?
R: o viata plina de scopuri!

    

[sunshine]

  :-*Tocmai ce ziceam eu: viata evolueaza continuu( isi cauta scopul )

  PS: chiar, oare de ce primim viata? Mai copilu' .....in sfarsit am inteles si eu ca e musai sa am scopuri in viata.

[Giani]

 Mda...si eu am cam aceleasi nedumeriri. Imi spunea un preot odata ca pacatele stramosilor sunt platite de multe generatii viitoare. Totusi de ce trebuie sa plateasca altcineva ca spiritul tau sa evolueze?
  Ma simt tare ciudat cand citesc ce scrii, sunshine, te felicit , o femeie atat de ocupata ca si tine are timp sa se documenteze despre subiecte atat de interesante si controversate.

[Lady Allia]

Draga mea surioara...

cum iti spuneam mai demult...nu stiu care este scopul meu in viata, dar mereu mi-am dorit ca si scop in viata  - SA STIU SI SA POT FI UN OM ADEVARAT si DE CARACTER.
Daca acest scop mi l-am atins, atunci, sunt sigura de faptul ca mi-am onorat si alte scopuri si teluri in viata.

Nu cred ca te nasti cu un scop, dar cred ca scopul fiecaruia dintre noi este sa lasam in urma  cat mai multe lucruri bune si de suflet, lucruri care sa ne definitiveze ca si oameni, lucruri care sa ajute intr-un anumit fel si dupa ce noi nu mai suntem, lucruri care sa ramana "in alte persoane" asemeni unor pontoane pe mare in timp de vreme grea.
Fiecare trebuie sa stim sa fim asemeni unui far care poate lumina si ghida oriunde s-ar afla - in viata asta sau in afara ei...
Iubirea, bunatatea, educatia, frumusetea interioara a fiecaruia ar trebui sa fie un scop pe care sa stim sa il transferam celor care ne sunt alaturi si celor pe care ii iubim.
Eu cred ca atunci cand in calea vietii noastre atingem pe cineva - adevaratul scop este sa ramana ceva din fiinta noastra acolo...mereu!

Imi place sa cred ca scopul meu in viata este sa ofer inainte de a primi..., sa iubesc si sa daruiesc ce am mai bun si mai frumos in sufletul meu si inainte de toate scopul meu este ceea ce am realizat sufleteste si familial pana acum: sotul meu pe care il iubesc sincer si din tot sufletul, copila...minunea mea care m-a implinit ca si femeie, dar si sufleteste - ...familia, fericirea si bunastarea acesteia din toate punctele de vedere.
Eu...pana acum mi-am atins scopul esential mie in viata aceasta, iar in ceea ce va fi de acum incolo sper sa stiu sa raman ceea ce sunt ca si om acum.

[Sonrisa]

Scopul vietii noastre creste deodata cu noi, evolueaza in timp. Fiecare varsta a vietii noastre are scopul sau si suntem construiti in asa fel incat sa-l implinim. 

[valentina]

 Scopul vietii noastre,este acela care ne este predestinat.Toti ne nastem ,avand deja trasat restul vietii.

[Giani]

Probabil nu sunt singurul care s-a intrebat, macar o data in viata, de ce a primit viata? Oare cati dintre noi ajung sa inteleaga scopul vietii lor? Paradoxal, tocmai asta e scopul.....sa alergi dupa el si cand ajungi la capat sa faci bilantul. Cand realizezi ce ai lasat in urma (gandesc eu) intelegi si de ce ai ajuns tu sa traiesti pe lumea asta. Nu pleaca nimeni fara cel putin un regret ca nu a trait sa mai faca un anumit lucru asa cum nu exista om sa plece fara sa fie mandru macar de un lucru bun realizat in viata. Eu cred ca viata fiecaruia are mai multe scopuri , viata unora este mai scurta pentru ca scopul ei a fost bine determinat si implinit, altii au o viata mai lunga pentru ca sunt mai puternici si au scopuri mai multe de implinit. Asa gandesc eu, altfel nu-mi explic suferintele unor oameni, printre care cunostinte de ale mele, care nu vor intelege niciodata pentru ce traiesc ei tot ce e mai rau pe lumea asta . Scop...destin....Dumnezeu le aseaza pe toate .

[CosmineL]

Parerea mea este ca omul isi gaseste singur un scop in viata, nimik nu e predestinat, cel mai mare dar al nostru este capacitatea de a alege pentru noi insine, de a lua singuri decizii, in schimb, primim unele mijloaca pentru a ne face un anumit scop probabil, dar acest drum poate fi ocolit, sau chiar evitat.

[dust]

 chit ca acest subiect nu mai este actualizat,mi-a facut placere sa-l citesc acum  din intamplare si nu ma pot abtine de a nu spune si eu cateva cuvinte...
   scopul este o finalitate la care vrei sa ajungi(nu vorbesc de idealuri sau lucruri utopice!) si traseul catre scop reprezinta :evolutie,dezvoltare,transformare!
  instinctul ,sa nu uitam ,este INNASCUT!!! el exista independent de vointa noastra,fiind  un proces/element inerent  fiintelor! si omul si animalul au instincte!
 in privinta scopului(DOBANDIT)...omul surclaseaza animalul ,scopul omului capatand valente si semnificatii extrem de complexe si laborioase raportate la "n" criterii(de la  gen ,varsta,mediu de provenienta pana la criterii mult mai subtile de genul :dezvoltare spirituala,capacitate de analiza si sinteza, grad de profunzime interioara,etc.) -sunt itemi deloc de neglijat!
 revenind la subiect... "scopul vietii "este greu de a gasi un raspuns general valabil insa cred ca principiul hedonismului este prioritar, nuantat de  unele elemente de etica!